Interesul populaţiei pt clasa politică...(remember)

Alegerile din 1937, au demonstrat că populaţia era în cea mai mare parte dezinteresată şi dezamăgită de politică, nu mai reacţiona la principiile democratice ale alternanţei la putere şi prefera, intr-o doză mai mică de 40%, este adevărat, o guvernare autoritară sub mască democratică.....
Raporturile reale ale naţiunii române cu regimul democratic aveau să fie sintetizate perfect de Archie Gibson, corespondentul lui The Times şi şef al rezidenţei Intelligence Service în România:
"Această situaţie în care se găseşte România astăzi [ 1942,n.a.] derivă dintr+o succesiune de evenimentecare îşi au originea în decăderea sistemului parlamentar. Obosiţi de convulsiile politice confuzionaţi de succesul regimurilor totalitare în Germania şi Italia, românii au renunţat de bună voie la libertăţile lor, cordînd puteri nelimitate regelui Carol al II-lea prin plebiscitul din februarie 1938. În ora fatală care a lovit România în 1940, regele şi-a aplecat capul în faţa presiunii ruseşti (trăiască scutul antirachetă de azi), în timp ce un regim parlamentar, responsabil în faţa electoratului, n-ar fi făcut probabil acelaşi lucru...
Politicienii şi presa de partid sunt primii de blamat pentru compromiterea sistemului parlamentar şi pentru tîrîrea populţiei româneşti spre totalitarism.
În Camera Deputaţilor şi chiar în senat reprezentanţii naţiunii n-au făcut altceva decît să se înjure unul pe altul, iar uneori au ajuns la bătaie. Principala preocupare a presei a fost să proclame cu glas tare bănuiala de corupţie a miniştrilor, senatorilor şi deputaţilor. Parlamentul şi presa au reuşit să creeze o falsă imagine a administraţiilor succesive prin exagerarea defectelor unor persosane care, deşi departe de a fi ireproşabile, reuşiseră totuşi să facă ceva pentru ţară". (Dennis Delant, Studies in Romanian History, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 243)
Părerea unui observator străin obiectiv, şef al spionajului britanic în ţara noastră şi reprezentant al unui ziar de autoritate internaţională, trebuie cel puţin să dea de gîndit analiştilor perioadei interbelice.
Câte asemănari sunt cu situaţia de astăzi? A evoluat oare România?
Au trecut 70 de ani de atunci şi iată câte asemenări...!!!!