Sunt echipele fără de care azi nu se mai poate în fotbalul nostru. Vorbim despre unicul derby. Despre o rivalitate care dă foc peluzelor sau sărbătoreşte răul adversarului.
Recordurile prezentului, atât naţionale cât şi internaţionale, se sprijină pe numele celor două cluburi ale căror origini au parte de un context deloc prezentabil.
Să începem cu Steaua, cunoscută şi sub numele de AS Armata, CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei), sau CCA (Casa Centrală a Armatei). Geneza grupării din Ghencea este strâns legată de două nume de care, acum, nu-şi mai aduce aminte nimeni.
Primul personaj este col. Oreste Alexandrescu, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Football-Asociaţie în perioda martie-august 1945. […] În interiorul armatei se produceau mari transformări, influenţate direct de modelul sovietic iar colonelul Oreste acţiona la ordinele noului ministru de război din guvernul dr. Petru Groza, generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu. Acesta a fost „promotorul cel mai zelos alc omunizării militarilor”. Într-o declaraţie din1962, Răşcanu mărturisea că în calitatea sa de„ministru deRăzboi(…) am fost complet la dispoziţia partidului, executând întocmai dispoziţiunile luate de partid (…).”Iar printre realizările sale,Răşcanu a amintit:„Opera de democratizare a armatei, conform directivelor date mie de partidul comunist şi introducerea aparatului politic în unităţile şi serviciile armatei” şi „Curăţirea rândurilor armatei de elementele reacţionare (…)”
Al doilea este tot un colonel, fost puşcăriaş pe viaţă în regimul regalist.
Tânărul locotenent-colonel(curând devenit colonel) Dumitru Petrescu a devenit directorul publicaţiei Inspectoratului General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă, „Glasul Armatei”. Dumitru Petrescu fusese în anii ’20 muncitor la Atelierele C.F.R. (de aici şi numele său Petrescu-Griviţa), membruP.C.R. arestat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă şi întemniţat la Jilava, Văcăreşti şi Craiova. A izbutitsă evadeze din închisoare, fugind împreună cu alţi comunişti înU.R.S.S., unde, în calitatea sa de comunist, colinda lagărele de prizonieri români pentru a-şi convinge conaţionalii să se înroleze alături de Armata Roşie în lupta pentru înlăturarea regimului „fascistantonescian”. Maiorul Dumitru Petrescu-Griviţa a revenit, în 1944, în România pe tancurile sovietice ca şeful Secţiei de educaţie şi cultură a Diviziei „TudorVladimirescu”, formată din prizonierii români în URSS.
În aprilie 1946, ministerul de război şi-a întins tentaculele şi către sport. A dispus înfiinţarea unui Resort Militar în fiecare federaţie şi o secţie de sport în cadrul inspectoratului general al armatei. Un an mai târziu a apărut Steaua, condusă de (acum) generalul Alexandrescu.
La 7 iunie 1947 a luat fiinţă Asociaţia Sportivă Armata, avându-l în frunte pe fostul preşedinte al FRFA generalul-maior Oreste Alexandrescu. (vezi „SportulPopular“ din 26 iunie 1947). ASABucureşti a pornit la drum doar cu o echipă de fotbal. Ordinul de înfiinţare al asociaţiei Ministerului Apărării a ieşit doar la 20 august 1947. Tricourile erau roş-galbene, iar şorturile albastre, prin aceasta dorindu-se să i se dea acestei emanaţii comuniste un caracter naţional.
Promovarea direct în prima ligă îi aparţine celuilalt personaj, ajuns şi el general!
În spatele cererilor clubului militar se afla Inspectorul General al Armatei pentru ECP, generalul Dumitru Petrescu, avansat în grad la excepţional, sigur de suportul total al sovieticilor în cererea sa de intrare directă a echipei militare în Divizia A. […] Introducerea AS Armata în Divizia A însemna de fapt încă o victorie a socialismului sovietic în România. Şi cine putea fi victima decât ultima echipă profesionistă, Carmen?
Pe 20 august 1947, ziarele publicau programul primei etape, cu meciul dintre Carmen şi Dermata Cluj programat pentru 24 august. Doar o zi mai târziu situaţia s-a schimbat radical!
„Gazeta sporturilor” din 21 august 1947 anunţa cu litere de-o schipoapă: „Excluderea Carmenului din Divizia Naţională A.” Echipa care a fost admisă în loc s-a numit „A.S. Armata” Bucureşti, ceea ce impunea un nou record unicat, pe plan mondial: intrarea unei echipe de fotbal direct în Divizia A. El va fi egalat de introducerea echipei ATK Praga (viitoareaDukla) în prima divizie a campionatului cehoslovac în 1948.
Nici rămânerea pe prima scenă a fotbalului românesc nu s-a dovedit prea uşoară şi a avut nevoie de “intervenţii” din partea celor două personaje care au dat naştere noii echipe. Barajul de promovare/retrogradare s-a jucat atât pe teren cât şi în afara lui.
În ultimul joc al barajului, Poli Timişoara, deja promovată, a fost învinsă de FC Ploieşti cu2-3, rezultat în urma căruia aceasta din urmă promova în dauna ASArmata. Această asociaţie, condusă de generalul Dumitru Petrescu, a contestat rezultatul deoarece la scorulde 2-0 pentru Politehnica,timişorenilor li s-a anulat un gol valabil. Decizia Federaţiei a fost că arbitrul meciului (Constantin Mitran) a greşit grav, fiind suspendat pe viaţă (curiozitatea face ca în 1947, Mitran să fi fost desemnat cel mai bun arbitru din ţară, iar, peste ani, suspendarea i-a fost ridicată şi a mai arbitrat mult în Divizia A), partida urmând să fie rejucată la Craiova. Rezultatul a fost PolitehnicaTimişoara–Petrolul 1-1, iar cea de-a patra echipă rămasă în Divizia A a fost AS Armata Bucureşti.
Recordurile prezentului, atât naţionale cât şi internaţionale, se sprijină pe numele celor două cluburi ale căror origini au parte de un context deloc prezentabil.
Să începem cu Steaua, cunoscută şi sub numele de AS Armata, CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei), sau CCA (Casa Centrală a Armatei). Geneza grupării din Ghencea este strâns legată de două nume de care, acum, nu-şi mai aduce aminte nimeni.
Primul personaj este col. Oreste Alexandrescu, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Football-Asociaţie în perioda martie-august 1945. […] În interiorul armatei se produceau mari transformări, influenţate direct de modelul sovietic iar colonelul Oreste acţiona la ordinele noului ministru de război din guvernul dr. Petru Groza, generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu. Acesta a fost „promotorul cel mai zelos alc omunizării militarilor”. Într-o declaraţie din1962, Răşcanu mărturisea că în calitatea sa de„ministru deRăzboi(…) am fost complet la dispoziţia partidului, executând întocmai dispoziţiunile luate de partid (…).”Iar printre realizările sale,Răşcanu a amintit:„Opera de democratizare a armatei, conform directivelor date mie de partidul comunist şi introducerea aparatului politic în unităţile şi serviciile armatei” şi „Curăţirea rândurilor armatei de elementele reacţionare (…)”
Al doilea este tot un colonel, fost puşcăriaş pe viaţă în regimul regalist.
Tânărul locotenent-colonel(curând devenit colonel) Dumitru Petrescu a devenit directorul publicaţiei Inspectoratului General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă, „Glasul Armatei”. Dumitru Petrescu fusese în anii ’20 muncitor la Atelierele C.F.R. (de aici şi numele său Petrescu-Griviţa), membruP.C.R. arestat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă şi întemniţat la Jilava, Văcăreşti şi Craiova. A izbutitsă evadeze din închisoare, fugind împreună cu alţi comunişti înU.R.S.S., unde, în calitatea sa de comunist, colinda lagărele de prizonieri români pentru a-şi convinge conaţionalii să se înroleze alături de Armata Roşie în lupta pentru înlăturarea regimului „fascistantonescian”. Maiorul Dumitru Petrescu-Griviţa a revenit, în 1944, în România pe tancurile sovietice ca şeful Secţiei de educaţie şi cultură a Diviziei „TudorVladimirescu”, formată din prizonierii români în URSS.
În aprilie 1946, ministerul de război şi-a întins tentaculele şi către sport. A dispus înfiinţarea unui Resort Militar în fiecare federaţie şi o secţie de sport în cadrul inspectoratului general al armatei. Un an mai târziu a apărut Steaua, condusă de (acum) generalul Alexandrescu.
La 7 iunie 1947 a luat fiinţă Asociaţia Sportivă Armata, avându-l în frunte pe fostul preşedinte al FRFA generalul-maior Oreste Alexandrescu. (vezi „SportulPopular“ din 26 iunie 1947). ASABucureşti a pornit la drum doar cu o echipă de fotbal. Ordinul de înfiinţare al asociaţiei Ministerului Apărării a ieşit doar la 20 august 1947. Tricourile erau roş-galbene, iar şorturile albastre, prin aceasta dorindu-se să i se dea acestei emanaţii comuniste un caracter naţional.
Promovarea direct în prima ligă îi aparţine celuilalt personaj, ajuns şi el general!
În spatele cererilor clubului militar se afla Inspectorul General al Armatei pentru ECP, generalul Dumitru Petrescu, avansat în grad la excepţional, sigur de suportul total al sovieticilor în cererea sa de intrare directă a echipei militare în Divizia A. […] Introducerea AS Armata în Divizia A însemna de fapt încă o victorie a socialismului sovietic în România. Şi cine putea fi victima decât ultima echipă profesionistă, Carmen?
Pe 20 august 1947, ziarele publicau programul primei etape, cu meciul dintre Carmen şi Dermata Cluj programat pentru 24 august. Doar o zi mai târziu situaţia s-a schimbat radical!
„Gazeta sporturilor” din 21 august 1947 anunţa cu litere de-o schipoapă: „Excluderea Carmenului din Divizia Naţională A.” Echipa care a fost admisă în loc s-a numit „A.S. Armata” Bucureşti, ceea ce impunea un nou record unicat, pe plan mondial: intrarea unei echipe de fotbal direct în Divizia A. El va fi egalat de introducerea echipei ATK Praga (viitoareaDukla) în prima divizie a campionatului cehoslovac în 1948.
Nici rămânerea pe prima scenă a fotbalului românesc nu s-a dovedit prea uşoară şi a avut nevoie de “intervenţii” din partea celor două personaje care au dat naştere noii echipe. Barajul de promovare/retrogradare s-a jucat atât pe teren cât şi în afara lui.
În ultimul joc al barajului, Poli Timişoara, deja promovată, a fost învinsă de FC Ploieşti cu2-3, rezultat în urma căruia aceasta din urmă promova în dauna ASArmata. Această asociaţie, condusă de generalul Dumitru Petrescu, a contestat rezultatul deoarece la scorulde 2-0 pentru Politehnica,timişorenilor li s-a anulat un gol valabil. Decizia Federaţiei a fost că arbitrul meciului (Constantin Mitran) a greşit grav, fiind suspendat pe viaţă (curiozitatea face ca în 1947, Mitran să fi fost desemnat cel mai bun arbitru din ţară, iar, peste ani, suspendarea i-a fost ridicată şi a mai arbitrat mult în Divizia A), partida urmând să fie rejucată la Craiova. Rezultatul a fost PolitehnicaTimişoara–Petrolul 1-1, iar cea de-a patra echipă rămasă în Divizia A a fost AS Armata Bucureşti.
Citatele sunt preluate din “Istoria Fotbalului Românesc, vol II”, o carte de Mircea Angelescu şi Dan Ov. Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu