luni, 25 octombrie 2010

"SCRISOAREA SOLDATULUI NECUNOSCUT"

Domnule Comandant al Forţelor Armate,

Domnule Prim-Ministru,

Domnule Ministru al Apărării Naţionale,

Domnilor politicieni,

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel al cărui sânge a udat ţărâna la Nicopole şi Plevna, cel a cărui cămaşă s-a înroşit la Mărăşeşti, cel care a trecut Prutul, cel care a murit la Cărei şi în văile munţilor Tatra.

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care fără odihnă, lipsit de familie şi libertate a păzit vreme de sute de ani, în vremuri de restrişte, fruntariile acestei ţări, permiţând ţăranului să-şi are pământul, copilului să se joace şi să înveţe, zidarului să ridice case, politicianului să edifice un stat.

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care a fost şi este totdeauna prezent atunci când este nevoie de sacrificiu, cel care a săpat canalul de la Dunăre la mare, cel care a ridicat casa din care acum gândiţi legi împotriva lui, cel care a adunat recolta pentru gurile înfometate, cel care a forat tunelele metroului, cel fără de care nu s-a înfăptuit nimic măreţ în ţara sa.

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care îşi reprezintă cu cinste naţiunea pe teatre de operaţiuni militare din Asia, Africa sau aiurea, cel care se întoarce, uneori, în sicriul de plumb învelit în tricolor, de acolo, de unde moare în numele ţării sale şi pentru gloria dumneavoastră.

Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel în faţa căruia vă descoperiţi şi vă înclinaţi de Ziua Naţională.

Vă scrie şi vă întreabă.

De ce mă umiliţi?

De ce îmi murdăriţi uniforma pe care am purtat-o cu onoare, nepătată, sute de ani?

De ce nu-mi mai recunoaşteţi meritele şi sacrificiile care vă permit azi, vouă, demnităţi înalte, într-o ţară liberă?

De ce mă denigraţi în faţa poporului pe care l-am slujit şi îl slujesc cu preţul vieţii mele?

De ce îmi luaţi dreptul la un trai decent, binemeritat, mie şi familiei mele?

De ce îmi umpleţi de durere şi umilinţă sufletul după ce v-aţi mândrit cu mine şi m-aţi decorat cu înalte ordine şi medalii?

De ce nu le mai recunoaşteţi astăzi valoarea şi nu le mai onoraţi simbolul?

De ce negaţi meritele mele, lăudate ieri de voi?

De ce mă condamnaţi la sărăcie după zeci de ani de muncă şi renunţări, fără zile libere, fără sărbători, fără odihnă?

De ce mă scoateţi, forţat, din inimă poporului meu?

De ce mă deznaţionalizaţi transformându-mă într-un mercenar?

Cine vă îndeamnă la toate aceste nedreptăţi?

În numele cui o faceţi?

În folosul şi pentru prosperitatea cui?

Domnule Comandant al Forţelor Armate, Domnule Prim-Ministru al Guvernului României, Domnule Ministru al Apărării Naţionale, Domnilor politicieni, oasele mele, ale Soldatului Necunoscut se mişcă sub lespedea de mormânt. De ruşine! Pentru că voi, cei trecători, plini de vanitate şi dispreţ, în inconştienţa şi ura voastră, încercaţi să mă mai omorâţi odată. Şi nici un popor nu face asta cu Soldatul său Necunoscut!

Domnilor, eu, Soldatul Român Necunoscut vă spun că, batjocorindu-mă pe mine, aruncaţi la gunoi istoria acestei ţări, îi siluiţi prezentul şi îi distrugeţi viitorul. Şi istoria nu vă va ierta!

Şi vă cer să vă amintiţi aceste cuvinte ale mele atunci când, alături de steaguri fluturând, cu mâna pe coroana de flori, vă înclinaţi în faţa mormântului meu.

Voi, cei fără de iubire de nimic. Voi, cei fără de neam.

Nu uitaţi, domnilor guvernanţi, doar eu sunt nemuritor.

Voi, nu!

duminică, 17 octombrie 2010

Ce ne făceam fără această Uniune a Renegaţilor ?

Realizările U.N.P.R.:

• Pensiile militare sub limita de 3.000 de lei nu vor scadea, nefiind afectate de prevederile legii unitare a pensiilor. Beneficiarii de pensii sub 3.000 de lei reprezinta 91% dintre pensionarii MApN.

• Pensia minima garantata nu a fost diminuata cu 15%, asa cum intentiona Guvernul, fiind mentinuta la valoarea de 350 de lei.

• Indemnizatia pentru cresterea copilului se reduce cu 15%, fata de 25% cât se propusese, existând si un prag minim de 600 de lei. Circa 200.000 de familii se afla în aceasta situatie.

• Alocatia pentru copii ramâne nemodificata, ceea ce înseamna aproximativ 4 milioane de familii care, din perspectiva aceasta, nu-si vor diminua veniturile.

• Majoritatea prestatiilor sociale care privesc cele aproape 400.000 de persoane cu handicap ramân neschimbate.

MILITAR român mort vs. MINER chilian viu !

1. Sergentul major Marius Florin Sfecheş şi soldatul Cristian-Petru Filip au căzut la datorie, în timpul executării unei misiuni în Afganistan, în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat asupra vehiculului HUMVEE în care se aflau .
2. 32 de mineri chilieni şi unul bolivian au fost recuperaţi după ce au rămas blocaţi în mină timp de 67 de zile!!!

Familiile militarilor au primit despăgubirile pentru moartea celor doi, diminuate cu 25 %!!!!!!!
Cei 32 de mineri chilieni şi cel bolivian, vor primi despăgubire câte un milion de dolari.

Se pare că în România, nici morţii nu mai sunt respectaţi, chiar dacă prin sacrificiul lor devin eroi ai neamului !!!

vineri, 15 octombrie 2010

SCRISOARE DESCHISĂ dlui Crin ANTONESCU

Domnului preşedinte Crin ANTONESCU
Stimate domnule preşedinte, vă scriu în calitatea mea de simplu membru de partid, calitate la care am aderat prin propria-mi voinţă, însufleţit fiind de prestaţia dumneavoastră impecabilă în alegerile la funcţia de preşedinte al PNL!
Vă mărturisesc că păstrez încă într-unul din sertarele bibliotecii, carnetul de fost membru al PCR, "calitate" la care am ajuns împotriva voinţei mele, dar necesară pentru a putea fi înălţat în grad (ofiţer MApN)!
Şi iată că v-am dezvăluit vechea mea ocupaţie, o ocupaţie denigrată în prezent de către actuala putere, o ocupaţie care nu mai este aşa de apreciată de marea masă a cetăţenilor acestei ţări (a românilor cum ar spune oarece personagii politice ale momentului), tot datorită politicului, care a reuşit nesperat de abil (cred că şi ei sunt uimiţi de rezultate) să învrăjbească categorii sociale una împotriva alteia sau altora!!!
Sunt unul dintre "fericiţii beneficiari" al unei pensii nesimţite, după 28 de ani de muncă, de sacrificii, de frustrări, speranţe şi multe, foarte multe dezamăgiri!
Am ales să fructific noua mea postură de civil, pentru a adera la doctrina liberală, nefiind influenţat de nimeni, dar hotărându-mă să fac acest gest, după ce v-am văzut prestaţia sinceră, obiectivă şi realistă la alegerile pentru funcţia de preşedinte! Atunci am gândit că munca şi lupta brătienilor, istoria acestui partid pot renaşte cu adevărat acum, având un lider tânăr, sincer şi hotărât!
Vă mărturisesc că de atunci, nu mi-aţi înşelat aşteptările, toate acţiunile dumneavoastre politice au fost parcă, gândite împreună!
Totuşi, acum sunt necăjit şi trist pentru că nu văd din partea dumneavoastră nici o reacţie, absolut nici una!
DOMNULE PREŞEDINTE, unde sunteţi???
Mai trăiţi ? Ştie cineva unde să vă găsim ? Avem acest drept ?
Eu cred că da !
Cum putem să ne batem cu opoziţia, cum putem să le combatem afirmaţiile când apariţiile dumneavoastră au devenit meteorice, iar ei, duşmanii noştri politici exploatează asta.
N-ar fi normal ca la orice eveniment politic şi social (destule în ultima perioadă) să avem un punct de vedere al partidului, chiar dacă nu-l rostiţi dumneavoastră!
Sunt necăjit, foarte necăjit !
Aştept domnule preşedinte să vă întoarceţi printre noi, să simţim că vă pasă de ce se întâmplă în această ţară, să nu mai zică duşmanii, că suntem o turmă FĂRĂ STĂPÂN!
Ne-am strâns pe data de 2 aprilie 2010 în Piaţa Universităţii aproximativ 50 de indivizi (majoritate membri şi simpatizanţi PNL), pentru a manifesta paşnic în cadrul MIŞCĂRII VIOLET-băsescu NU E PREŞEDINTELE MEU!
Toate ziarele oficioase ne-au făcut praf, ne-au mânjit cu sudalme şi batjocură pentru "succesul" magnific al MIŞCĂRII, mai ales a participării masive!!! Am înghiţit în sec şi am sperat că următoarea acţiune va fi încununată de mai mult succes!
Şi am mers iar la Universitate, pe 10 octombrie, acum 5 zile, numind manifestaţia REVOLTA CIURUIŢILOR!
Am înregistrat un nou "succes", de data asta am fost 15 ciumeţi ! Acum, faţă de aprilie, cetăţenilor li s-au tăiat salariile cu 25%, iar numărul "vizibil" al nemulţumiţilor, a "crescut" de la 50 la 15.....!!! Probabil atâţia CIURUIŢI suntem!
Jandarmii care ne-au supravegheat erau de trei ori mai mulţi!
N-am văzut domnule preşedinte, nici în aprilie, nici acum, măcar o persoană din conducerea partidului să vină alături de noi, să ne spună că eforturile noastre (astea care sunt) sunt cunoscute !!!
Oare mai are sens să continuăm singuri?
Dumneavoastră ce spuneţi acolo unde vă aflaţi ?
Merită să continuăm împreună, sau ne lăsăm păgubaşi ?
Vă doresc mult bine şi nu uitaţi, noi vă aşteptăm!
Cu deosebit respect
Lt.col.(r) Vasile BĂESCU