sâmbătă, 31 august 2013

La o bere cu ... MIMI!

Fusei în seara asta la o terasă să beau o bere cu prietenul Horațiu Buzatu, cu fiica lui Ștefania, cu a mea soție și cu iubițica noastră MIMI!
SHOW total!
Toți mesenii, copii, ospătarii (cred că și bucătarul a apărut la un moment dat), călare pe MIMI a mea s-o pupe și s-o mângâie!
Un tip, puțin ”flambat” cu fetița de cca 1 anișor, croit să o pună pe aia mică s-o mângâie pe MIMI!
Toate bune și frumoase, până când MIMI s-a prins de șmecherie și i-a ajutat, sărind pe copil și trăgându-i vreo două limbi sănătoase pe toată față!
Copilul speriat a devenit și mai disperat în momentul când tac-său a început să țipe efectiv de bucurie pentru cele întâmplate, strigând în gura mare: - TE-a PUPAT TATI, ai VĂZUT????... Ce să mai spună săracul copil? A luat-o și el pe MIMEL la pupat, ea pe el la lins, a fost de nedescris! 
Când credeam că totul s-a terminat și am scăpat de nebun, apare nevastă-sa și a început o nouă serie de pupături și LIMBI!!! Nebunul a ținut să i-o prezinte soției mele pe doamna lui, încât la un moment dat, m-am simțit neglijat!
I-am spus nevesti-mii: - Ce faci dragă pe mine nu mă prezinți?
Săraca s-a conformat în nebunia creată, prezentându-mă ca stăpânul câinelui iar ea stăpâna!
În acel moment, nebunul isteric a observat că la masă mai sunt două persoane! Horațiu (atent la nuanțe) s-a simțit și s-a prezentat singur salvând situația:
 - Eu sunt vărul din provincie, cu nepoata - arătând către fiică-sa Ștefania!
GENIAL!
Am râs cu lacrimi și dureri de stomac cca 15 minute!
Mulțumesc pentru această seară minunată tuturor protagoniștilor, în special lui Horațiu!

joi, 29 august 2013

Din PUȚA gândirii fostei Vass...!!!

       Mi-a atras atenția un articol scurt al celor de la DCNews, aici despre criticile aduse de fosta domnișoară Vass (până s-o cunoască Stolojan), despre acuzele mizerabile aduse de această ”curcă” doamnei Ramona Mănescu!    

      Când o femeie se leagă de altă femeie și o jignește, nu poate fi la mijloc decât invidia și nimic altceva!
      Madam disperată după funcții și părăsită de micuțul Boc (”lindicel băiat zglobiu” cu îi spun prietenii), nu aveți cum să ajungeți vreodată la nivelul doamnei Mănescu, dintr-un singur motiv: nu aveți clasă, stil, percepție asupra lumii și nici nu vă ajută fața!  


      Spre deosebire de dv. dna Ramona Mănescu a performat în politica europeană la cel mai înalt nivel, are doi copii de care se ocupă personal și un soț cu performanță în politică!
     Puteați să aveți și dv. dar Stolo v-a părăsit în momentul când ați devenit ”fostă”, Boc s-a dus aproape de Răchițele, deci nu vă rămâne decât să lătrați și să vă plângeți oful pe umărul celeilalte părăsite de Stolo, madam Turcan...!!!  Descărcați-vă necazul că Raluca e o ”ascultătoare” bună și ”relaxată”!


miercuri, 28 august 2013

” A TRECE ÎN NEFIINȚĂ” ... este un termen greșit sau corect???

     De mai bine de un an de zile încerc să explic logic celor care din necunoaștere, sau din lipsă de cultură folosesc termenul ” a trece în neființă”, că este un termen GREȘIT, care nu trebuie explicat doar dpdvd literar ci și din punct de vedere creștin! 

     Acest termen este una din sechelele limbajului de lemn al erei ateo-comuniste, pe care observ că mulți diletanți încă-l folosesc!
     Aproape zilnic ni se transmite o știre sau un comentariu despre moartea cuiva. Pentru a spune că cineva a murit, limba română posedă o foarte bogată gamă de expresii echivalente și nuanțate, precum «a decedat», «s-a săvârșit», «a încetat din viață», «s-a petrecut», «s-a stins», «ne-a părăsit», «a plecat dintre noi», «a pornit pe ultimul drum», «a închis ochii», «și-a dat sufletul», «și-a dat duhul», «și-a dat ultima suflare», «a trecut la cele veșnice», «s-a mutat la Domnul», «a fost chemat de Dumnezeu» și încă multe altele, în toată literatura, în tot graiul și la îndemâna oricui. Ei bine, în ciuda acestei bogății de limbă română, încă mai citim sau auzim, destul de des, că cineva «a trecut în neființă».
     Spunea ÎPS Bartolomeu Anania : ”... dacă "trecerea în neființă" s-ar referi la un om care nu a crezut în Dumnezeu, nici în suflet și nici în viața viitoare, "încă am mai înțelege solidaritatea redactorului cu mortul de a cărui existență s-a ales praful".
     Dar ca să spui ca «a trecut în neființă» un Dosoftei, un Varlaam, un Eminescu, un Brâncoveanu, aceasta e o impietate nu numai asupra celui pomenit, ci și asupra simțului comun al unui popor care s-a născut creștin și care, iată, se încăpățânează să rămână creștin".
     Expresia "e o impietate și față de limba română", existând "o gravă inadvertență gramaticală între verbul ”a trece” și substantivul ”neființă”.
     ”A trece” înseamnă mișcarea de tranziție dintr-un mediu în altul, de la o stare la alta, de la un mod de existență la alt mod de existență. Or, în cazul de față, verbul nu are și nu poate avea obiect, de vreme ce neființa e negarea oricărui mediu, a oricărei stări, e negarea oricărui mod de existență și a existenței însăși. În neființă nu se poate trece, pentru că nu ai unde, cum și în ce, ea definindu-se pe sine ca non-existență, ca neant. Neantul însă nu e ceva în sine, ci un simplu concept cu care se operează în filosofie, asa cum în matematici se operează cu numărul negativ. Agramatismul expresiei e pe măsura celui ce a născocit-o" -explica regretatul și de veșnică pomenire Mitropolitul Feleacului și Clujului!
     Moartea nu este altceva decât o sincopă existențială, asemenea unei pauze într-o partitură muzicală, despre care toată lumea știe că face parte din muzica însăși.
     A trece pe cineva ”în neființă” este același lucru cu negarea existenței vieții de dincolo de moartea trupească, negarea existenței sufletului și a legăturii divine dintre acesta și trupul cel pieritor!

marți, 20 august 2013

Ionel Brătianu - zodia bună a României

     
     Prezenţă politică marcantă în primele trei decenii ale secolului XX şi simbol al Partidului Naţional Liberal, Ion I.C. Brătianu a dominat scena politică din România cu precădere în anii '20, perioadă pe care istoricii au numit-o ''decada brătienistă''. 
     De numele său se leagă realizarea reformei agrare, în anii care au urmat Primului Război Mondial, dar şi elaborarea Constituţiei din 1923, considerată a fi una dintre cele mai democratice legi fundamentale ale acelor timpuri. 
     În perioada marii guvernări liberale (1922-1926), cu Ionel Brătianu prim-ministru, statul român a trecut printr-un proces semnificativ de modernizare atât la nivel administrativ, cât şi în alte domenii. 
     Astfel, a fost introdusă educaţia obligatorie prin legea învăţământului primar care devenea ''unitar, obligatoriu şi gratuit'', judecătorii au devenit inamovibili, aşa cum prevedea legea organizării judecătoreşti, şi au fost introduse prin lege, pentru prima dată, zilele de odihnă - duminicile şi sărbătorile legale. 
     După sfârşitul războiului (1918), prestigiul politic al lui Ion I.C. Brătianu a sporit continuu, la concurenţă cu simpatia alegătorilor pentru mareşalul Averescu, eroul din timpul conflagraţiei mondiale, proaspăt intrat in viaţa politică. Ascensiunea Partidului Poporului, condus de Averescu, s-a stins curănd, iar Brătianu a rămas liderul de necontestat al vieţii politice. Avea totodată o situaţie privilegiată faţă de ceilalţi politicieni, prin simpatia ce i-o purta Regele Ferdinand I. 
      Încrederea Regelui în Brătianu i-a adus cinci mandate în fruntea guvernului României, spre disperarea ţărăniştilor, averescanilor şi iorghiştilor (adepţii lui Iorga). Opoziţia era convinsă că monarhul era o simplă marionetă în mâinile abilului Brătianu. Sarcasticul Iorga chiar ironiza dinastia de Sigmaringen, despre care spunea că fusese inlocuită cu cea de Argeş. Pe Brătianu duşmanii l-au numit in toate felurile: "vizir", "sultan" (datorită modului autoritar în care se purta cu ceilalţi politicieni), "sfinx", "faraon" sau "marele taciturn" (din cauza inapetenţei pentru oratorie). 
     Diplomat prin excelenţă, Ion I. C. Brătianu a avut relaţii strânse cu Casa Regală, fiind considerat de către regele Ferdinand ''zodia bună a României''.

vineri, 16 august 2013

Vona Gabor a făcut declarațiile antiromânești cu știința lui Victor Orban și voia lui Traian Băsescu!

   A curs multă cerneală, lacrimi și sudori de ură și nervi după ce liderul partidului extremist maghiar Jobbik, Vona Gabor a declarat jurnaliştilor prezenţi la Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal (Erdelyi Magyar Ifjak-EMI) de la Borzont, judeţul Harghita, că ”Ungaria are obligaţia de a susţine în faţa Uniunii Europene şi de a sprijini obţinerea autonomiei, revendicată de maghiarii din Transilvania”, apreciind că ”disputele pe această temă trebuie soluţionate cât mai curând...”!

   Ceea ce mulți nu au înțeles, unii din ignoranță, indiferență sau slaba pregătire intelectuală (majoritatea), alții voit (jurnaliștii pro-băsiști, maghiari de etnie română și invers și politicienii care-l pupă-n dos pe marinarul de la Cotroceni)și alții la ordin (SRI, SIE, STS etc), este faptul că acest ”război” al declarațiilor este unul inventat și pus la cale de Traian Băsescu, în cârdășie cu bunul său prieten Viktor Orban, făcut public prin gura liderului Jobbik!
   Toți trei au interese:
Premierul ungar și extremistul Gabor au nevoie de voturile românilor cu cetățenie maghiară care trăiesc în țara băsescului, iar chiorete are nevoie disperată de voturile acelorași etnici maghiari, dar mai vrea să-și apropie și voturile membrilor și simpatizanților PRM, acum când tribunul-nebun Vadim Tudor a fost trecut pe linie moartă!
   La anul sunt alegeri europarlamentare și EBA dacă-i susținută de maghiarime, peremiști și logic de țiganii lui coCIOABĂ, are șanse mari să intre în PE pe bune, fără să mai facă tacso mânării așa cum a făcut în urmă cu 4 ani, mai ales că acum Ponta e cu ochii pe fiecare mișcare a lui!
   Pe maghiari ”îi are”, pe țigani așijderea, problema este cu ”nebunii” lui Vadim, pe care nu-i poate momi decât transmițându-le un mesaj naționalist! Iată că prietenul Orban Viktor prin nefericitul Gabor Vona, i-au asigurat căpitanului de vapor o parte însemnată din voturile naționaliștilor peremiști, făcându-se că  ”latră” amenințător la autoritățile maghiare!
 Conform scenariului, Băsescu a reacționat prompt, autointitulându-se liderul luptei împotriva extremismului maghiar!

   Este foarte greu să previzionăm ce se va întâmpla în viitorul apropiat, dar ce este cert o reprezintă ușurința cu care suspendatul de anul trecut manipulează pe cine vrea și când vrea, chiar sub ochii autorităților române, ale lui Ponta și Corlățean,  dar protejat ”discret” de tovarășul Theodor Meleșcanu!
   Muntele Găina, la o bere cu primarii din Argeș, în vizită la Falcă, escapade cu șalupa și întâlniri cu fel și fel de vase și corăbii pe Marea Neagră, Cireșica, Păsărica, lacrimi la Izvorul Mureșului ... totul pentru țară, pentru Partidul To(lo)mac și pentru EBA!
   Și-i reușește al naibii de bine!


joi, 15 august 2013

ȘOC și GROAZĂ...Crin Antonescu își continuă concediul!


   Crin Antonescu a plecat din nou în vacanță spre disperarea mădălinei pușCACĂCĂLĂU de la B1 și a lui Mihai ”usturoi” Neamțu!

Fosta antenistă era ieri ȘOCATĂ de știrea ȘOC că Antonescu a ȘOCAT-o luând hotărârea ȘOC de a-și continua vacanța, încât fata a recunoscut că este atât de ȘOCATĂ încât a rămas cu ”gura căscată”! 

   Știrea ȘOC de fapt nu este asta dna pușCACĂCĂLĂU, ci cea conform căreia, coma indusă în care se află coCIOABĂ, este menținută la ordinul lui băsescu, deoarece a aflat că Crin Antonescu își continuă vacanța în Antalya, taman unde se află internat liderul țiganilor!
   Băsescu ar fi trimis în regim de urgență ordine stricte către medicii care-l tratează pe ”borâtul” șef, ca să-i mențină coma, deoarece din informațiile primite de la Coldea & co., Antonescu ar intenționa să-i facă o vizită țiganului ”infarctat”, pentru a obține informații despre ultimele campanii electorale și mai ales despre plocoanele și șpăgile date ca EBA să fie susținută de ”mexicanii carpatini” pentru europarlamentare la alegerile de la anul!
   Mai mult decât atât, căldărarul șef este păzit zi și noapte de către 20 de agenți SRI îmbrăcați în țigani cortorari, aceștia dându-se drept rude mai îndepărtate cu ... bolnavul!
   În cursul zilei de astăzi și-a anunțat vizita în Antalya și EBA, care vrea să primească în această sfântă zi de la ”pastorul penticostal” o ultimă binecuvântare pentru ”trufandaua” ce-i crește-n burtă! După cum se știe coCIOABĂ este și pastor, îndeletnicire pe care a moștenit-o de la tacsu, pe care i-o va lăsa la rândul lui și lu fisu ș.a.m.d.!!! Adică ceva de genul ”na-ți-o ție că ți-am dres-o...!”


Acest text nu este un pamflet, deci trebuie tratat ca atare.

marți, 13 august 2013

Politicienii și pasiunea pentru lectură...

În CATAVENCII, Doru Bușcu scrie un articol (http://www.catavencii.ro/Fericita-zi-a-ospatarului_0_8933.html) în nota specifică publicației, adică comic, despre pasiunea foștilor și actualilor lideri ai României pentru lectură și cultură în general!

Am selectat doar paragrafele cu ”personajele” politice (mai mult sau mai puțin de benzi desenate) și ”autorii” sau cărțile lor preferate:

”În tinerețe, Bunicuța (Ion Iliescu) a auzit de Leucip și Democrit, "părinții materialismului", i-a cunoscut, ca studentă, pe Euclid, pe Arhimede și pe Isaac Newton și, firește, ca ingineră hidrotehnistă, are habar cine au fost Pascal și Bernoulli. 
Înainte de '89 avea o reputație de intim al artiștilor. Frecventa teatrele, mergea la concerte, îi citea pe Paler, pe Buzura, pe Țoiu, pe Breban și poate că îi comenta, la Editura Tehnică, cu puțin subînțeles. Eu însumi l-am întîlnit în anul 2000 la Operă, în pauza baletului Rigoletto, iar între oamenii de cultură ai PSD-ului e cunoscut ca un asiduu cititor al lui Lester Brown.

Greu de ales între un bolșevic citit și un securist care disprețuiește cartea, dar vrea să modernizeze statul. Traian Băsescu n-a citit doar Levantul. Eu cred că l-a citit și pe Winnetou,dacă e să judec după felul în care își scalpează adversarii. Un om care a urît școala și care a reținut din liceu doar pauzele de fumat îl cîntărește pe Regele Ferdinand ca pe un golgheter al Concordiei Chiajna. Pe Regele Mihai îl face trădător, iar pe Prințul Paul, cumătru. Lipsit de cunoștințe școlare elementare, președintele României are propria sa versiune asupra istoriei. Pentru el, Regina Maria e o fregată. Pe lîngă el, Iliescu e Voltaire.

Văcăroiu nu cred să fi depășit cu erudiția limitele vechii Tribune economice sau ale răposatei Flacăra Rebus. Revista de șah a Casei Pionierilor din Babadag trebuie să i se fi părut de nepătruns acestui necunoscător al TVA-ului, pentru care William Petty și David Ricardo vor rămîne doi fundași de la Celtic Glasgow.

Despre Victor Ciorbea se poate spune că avea vederi cam largi, pe care a încercat să le ascundă cu ochelarii. Niște ochelari de cal, e adevărat, pe care fantomele celor 15.000 de specialiști, extrași din utopiile sovietice și din benzile desenate Marvel, nu s-au deranjat să-i poarte.

Pe Radu Vasile l-am auzit cu urechile mele zicînd "În România mai e destul de furat", deci se poate spune că el s-a priceput cu adevărat la economie.

În ceea ce-l privește pe premierul Mugur Isărescu, suveranul pontif al Bisericii de Numerar, e știut că niciodată spusele sale n-au cutremurat vreo muscă, darmite să fi pus pe gînduri un buticar.

Să-i fi răsfoit Theodor Stolojan, contabilul Securității, pe John Maynard Keynes, pe Francis Fukuyama sau pe Joseph Stiglitz?

Să-i fi citit Călin Popescu Tăriceanu pe Adam Smith, pe Samuel Huntington sau pe Ha-Joon Chang?

Să fi înțeles Emil Boc că Milton Friedman nu e nici negru și nici nu se iscălește Morgan Freeman în filmele cu Brad Pitt? Realitatea arată că nu. România a evoluat ca pișatul boului, poticnindu-se în ignoranța conducătorilor ei și stropindu-și populația cu un strașnic jet de eșecuri.

Petre Roman, Adrian Năstase și Emil Constantinescu par să fi acumulat mai multă carte, dar n-au depășit nivelul lui Ion Iliescu.

MRU e, probabil, cel mai instruit dintre toți, cu mențiunea că de instrucția sa a răspuns un fost căpitan de marină. ”


Despre Victor Ponta și Crin Antonescu, Doru Bușcu își rezervă dreptul de a scrie un articol sau poate două,  separat!

marți, 6 august 2013

Simțul datoriei la Regele CAROL I!


     ”Simțământul datoriei era poate singurul simțământ mai puternic la el, mai puternic chiar decât mândria. Se poate spune că toată viața lui Carol I n-a fost stăpânită decât de acest sentiment, întru aceasta aparținea cu adevărat generației care a făcut unitatea Germaniei. Toți oamenii acelei epoci au fost dominați de preocuparea îndeplinirii datoriei și într-ânsa trebuia căutat secretul virtuților din care a izvorât puternica Germanie de la sfârșitul veacului al XIX-lea.
  Nu se poate spune că regele Carol nu a iubit România, dar netăgăduit că această iubire era mai mult zămislită din simțul datoriilor pe care le avea către Statul ce îi încredințase conducerea destinelor sale, decât dintr-o pornire caldă a inimii pentru acest popor sau dintr-o afinitate sufletească pentru noi. În noi, Carol I iubea mai mult datoriile ce și le impusese, decât însușirile și viitorul nostru.
   Dar trebuie să recunoaștem, dacă și-a închinat viața întreagă binelui și propășirii statului român, dacă a vegheat zi și noapte asupra marilor interese pe care era chemat să le apere, dacă n-a lipsit un ceas, dacă n-a lipsit nici măcar o clipă de la datoriile sale, dacă împlinirea acestora era singura lui grijă și singura lui distracție, este fiindcă el ridicase îndeplinirea datoriei la înălțimea unei concepții de viață. Dacă nu ar fi fost și creștin, ar fi fost singura lui filosofie. 
   Pentru el, tronul României nu era nicio plăcere, nicio cinste. Era o sarcină care i se încredințase, pe care se legase cu jurământ înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor de a o îndeplini cu sfințenie. Să nesocotească una din îndatoririle ce coroana i le încredințase, i-ar fi părut tot atât de criminal ca dezertarea soldatului de pe front. O secundă de neglijență sau chiar de distracție i s-ar fi părut o vină pe care conștiința lui n-ar fi iertat-o niciodată. Și trebuie să recunoaștem că în acest spirit, de o adevărată și frumoasă noblețe sufletească, și-a îndeplinit rolul de suveran. 
   Se pot găsi desigur în domnia lui greșeli, se pot descoperi lipsuri și slăbiciuni, dar nu se poate tăgădui, fără a comite o vădită nedreptate, că aproape o jumătate de veac numai aceste nobile preocupări l-au însuflețit și l-au călăuzit.”  - I. G. Duca

joi, 1 august 2013

Pleșu îl critică pe băsescu ...


După jignirile lui băsescu adresate MS Regele MIHAI în 2011, cota regelui a crescut amenințător pentru băsea și republicani, indiferent de coloratura lor politică!
Abia aseară am găsit printre revistele mele o broșurică din august 2011, ce cândva era ditamai revista LUMEA , unde, într-un articol semnat de Viorel Patrichi și intitulat ”Între Rege și Mareșal”, omul de cultură Andrei Pleșu nu-l menajează absolut deloc pe coțcarul de la Cotroceni!



  Se poate numi un bun politician cineva care a reușit, în câțiva ani, să-și pună în cap toată suflarea națională?
În conflict cu , cu opozanții politici, dar și cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa, cu unii dintre cei care i-au fost, cu bună-credință, apropiați, Traian Băsescu e în situația de a-și sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile.
   E singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical și neînțeles, ci în varianta cârcotașului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiștea-n gard.
   Inițiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se oprește la portretul rebarbativ (REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât)pe care și l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieșiri intempestive, capricii de moment. 

A vrut să fie , nu judecător de pe margine.
A reușit să fie un judecător fără judecată”.

De atunci din 2011, s-a produs vreo modificare în comportamentul băsescului? Mie mi se pare că nu, ba din contră a devenit mai feroce și mai ticălos!