Acest material l-am găsit în nr. din luna februarie 1939 al revistei PRESA NOUĂ, sub semnătura pr. prof. dr. Marin C. Ionescu - parohul Bisericii ”Cuibu cu Barză”.
Cea mai adâncă necesitate a unui popor este de a fi guvernat; iar cea mai înaltă fericire a lui este de a fi guvernat.
Neamul românesc și-a asigurat o asemenea fericire prin dragostea sa nețărmurită față de Coroană.
Poporul acesta s'a ferit de minciună și ipocrizie și a mers totdeauna pe calea adevărului și a devotamentului.
Adevărul văzut dela distanță și proectat de Cerul viitorului, i-a servit ca ideal suprem al aspirațiunilor și eforturilor sale sublime.
Marele filozof, Gustave de Bon, spune într'una din luminoasele sale scrieri: ”Cel mai puternic ideal trebue să fie acel al patriei; fiind singurul capabil de a menține existența unei națiuni, trebue dezvoltat la extrem; totul e pierdut, dacă el dispare”.
Sub influența covârșitoare a unui asemenea ideal a crescut și crește acel ce este scutul și speranța de mâine a a cestui neam, Măria Sa Mihai, Marele Voevod de Alba-Iulia.
Hrănit cu lumina cărții, pășește încet, dar sigur pe drumul augustelor Sale chemări. De calitățile superioare cu care este înzestrat face uz, iar nu paradă!
Fericita educație, care I se dă, țintește să-I formeze un trup sănătos, un suflet treaz și viteaz, un cuget curat și o voință de oțel.
(...)
Ei. bine! Ne permitem s'o spunem cu mândrie că purtarea Marelui nostru Voevod, urmărită cu vie afecțiune de milioane de ochi românești, este așa de curată în cât merită, în aceeași măsură, admirațiunea tuturor prietenilor acestui neam, ca și invidia vrăjmașilor săi seculari. (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu