PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit in urma unor alegeri libere si democratice,
AVIND IN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru si statalitatea sa neintrerupta in spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale;
CONSIDERIND actele de dezmembrare a teritoriului national de la 1775 si 1812 ca fiind in contradictie cu dreptul istoric si de neam si cu statutul juridic al Tarii Moldovei, acte infirmate de intreaga evolutie a istoriei si de vointa liber exprimata a populatiei Basarabiei si Bucovinei;
SUBLINIIND dainuirea in timp a moldovenilor in Transnistria - parte componenta a teritoriului istoric si etnic al poporului nostru;
LUIND ACT de faptul ca Parlamentele multor state in declaratiile lor considera intelegerea incheiata la 23 august 1939, intre Guvernul U.R.S.S. si Guvernul Germaniei, ca nula ab initio si cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat si de Conferinta internationala "Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia" prin Declaratia de la Chisinau, adoptata la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND ca fara consultarea populatiei din Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta, ocupate prin forta la 28 iunie 1940, precum si a celei din R.A.S.S. Moldoveneasca (Transnistria), formata la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., incalcind chiar prerogativele sale constitutionale, a adoptat la 2 august 1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenesti unionale", iar Prezidiul sau a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea granitei intre R.S.S. Ucraineana si R.S.S. Moldoveneasca", acte normative prin care s-a incercat, in absenta oricarui temei juridic real, justificarea dezmembrarii acestor teritorii si apartenenta noii republici la U.R.S.S.;
REAMINTIND ca in ultimii ani miscarea democratica de eliberare nationala a populatiei din Republica Moldova si-a reafirmat aspiratiile de libertate, independenta si unitate nationala, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunari Nationale de la Chisinau din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 si 27 august 1991, prin legile si hotaririle Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii romine ca limba de stat si reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, si schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;
PORNIND de la Declaratia suveranitatii Republicii Moldova, adoptata de Parlament la 23 iunie 1990, si de la faptul ca populatia Republicii Moldova, exercitind dreptul sau suveran, nu a participat la 17 martie 1991, in ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra mentinerii U.R.S.S.;
TININD SEAMA de procesele ireversibile ce au loc in Europa si in lume de democratizare, de afirmare a libertatii, independentei si unitatii nationale, de edificare a statelor de drept si de trecere la economia de piata;
REAPIRMIND egalitatea in drepturi a popoarelor si dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki si normelor de drept international;
APRECIIND, din aceste considerente, ca a sosit ceasul cel mare al savirsirii unui act de justitie, in concordanta cu istoria poporului nostru, cu normele de morala si de drept international,
PROCLAMA solemn, in virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, in numele intregii populatii a Republicii Moldova si in fata intregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL, FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.
In calitatea sa de STAT SUVERAN si INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITA tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale, astfel cum a fost proclamata de Parlamentul liber ales al Republicii, si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii de interes comun cu tarile europene, cu toate statele lumii, fiind gata sa procedeze la stabilirea de relatii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume in aceasta materie;
ADRESEAZA Organizatiei Natiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline in organizatia mondiala si in agentiile sale specializate;
DECLARA ca este gata sa adere la Actul final de la Helsinki si la Carta de la Paris pentru o noua Europa, solicitind, totodata, sa fie admisa cu drepturi egale la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa si la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sa inceapa negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind incetarea starii ilegale de ocupatie a acesteia si sa retraga trupele sovietice de pe teritoriul national al Republicii Moldova;
HOTARASTE ca pe intregul sau teritoriu sa se aplice numai Constitutia, legile si celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;
GARANTEAZA exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale si a libertatilor politice ale tuturor cetatenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor apartinind grupurilor nationale, etnice, lingvistice si religioase, in conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki si ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o noua Europa.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
27 august 1991
marți, 20 iulie 2010
miercuri, 14 iulie 2010
VIAŢĂ vs. MOARTE
Am spus într-un comentariu despre sinuciderea Mădălinei Manole, că "INDIFERENT CÂT DE GREA ŞI CRUDĂ ESTE VIAŢA, ALTERNATIVA ESTE DE NEACCEPTAT!" Nu avem dreptul să intervenim asupra duratei vieţii atâta timp cât este un dar de la Dumnezeu!
El nu intervine în acţiunile noastre (liberul arbitru), dar dacă recurgem la suicid, atunci îşi întoarce faţa de la noi!
Spun toate astea deoarece, singura certitudine a vieţii omului pe pământ este moartea! Restul este relativ!
Omul se naşte, trăieşte şi în final moare, dar nu ştie când! Dacă intervine pentru a schimba finalul, atunci îşi schimbă ASEMĂNAREA ("...şi a făcut Om după chipul şi asemănarea Sa") divină în chip şi asemănare diabolice....!
Nimeni nu ştie în viaţă ce va face, câţi copii va avea, ce profesie va avea, câte maşini va conduce, etc, dar de murit sigur moare!
CÂND?
Nu ştie nimeni!
Singurii care ştiu asta, sunt cei care hotărăsc să-şi pună capăt zilelor...!
El nu intervine în acţiunile noastre (liberul arbitru), dar dacă recurgem la suicid, atunci îşi întoarce faţa de la noi!
Spun toate astea deoarece, singura certitudine a vieţii omului pe pământ este moartea! Restul este relativ!
Omul se naşte, trăieşte şi în final moare, dar nu ştie când! Dacă intervine pentru a schimba finalul, atunci îşi schimbă ASEMĂNAREA ("...şi a făcut Om după chipul şi asemănarea Sa") divină în chip şi asemănare diabolice....!
Nimeni nu ştie în viaţă ce va face, câţi copii va avea, ce profesie va avea, câte maşini va conduce, etc, dar de murit sigur moare!
CÂND?
Nu ştie nimeni!
Singurii care ştiu asta, sunt cei care hotărăsc să-şi pună capăt zilelor...!
Sinuciderea si jertfa de sine
Spre deosebire de animalele necuvantatoare, care se calauzesc dupa nevoile si instinctele lor, omul isi poate stapani si nevoile si instinctele. Avand minte (nous) si libertate, este in masura sa depaseasca necesitatea biologica si sa lucreze ca persoana stapana asupra sa insasi. Doar el poate sa isi determine viata in mod liber sau sa si-o sfarseasca in mod voit.
Astfel, unii oameni isi jertfesc viata fie din iubire fata de Dumnezeu, de aproapele sau fata de un anumit ideal, fie pentru a evita esecul sau deznadejdea. In primul caz avem jertfa de sine, pe cand in al doilea sinuciderea.
Aparent jertfa de sine nu difera mult de sinucidere. In ambele cazuri este vorba de sfarsitul voit al vietii. In realitate, insa, deosebirea dintre jertfa de sine si sinucidere este uriasa. Criteriul deosebirii lor il constituie mobilurile care duc la faptul de a pune capat vietii. Cand acestea sunt dezinteresate, avem jertfa de sine. Cand sunt interesate si egoiste, avem sinuciderea. In primul caz omul actioneaza din iubire covarsitoare si din plinatatea vietii personale. In cazul al doilea se observa lipsa iubirii si a plinatatii vietii personale. In jertfa de sine omul biruieste moartea prin iubire. In sinucidere este biruit de aceasta, pentru ca nu poate iubi.
Jertfa de sine detine un loc de cinste in Biserica. Hristos insusi ne-o pune inainte ca forma suprema de iubire. Iar ca pilda Se aduce pe Sine insusi, dandu-Se "pentru viata lumii". Mobilul jertfei de sine este iubirea fata de Dumnezeu sau de aproapele. Poate exista si jertfa de sine din devotament fata de o idee sau valoare.
Sinuciderea este condamnata de constiinta umana comuna. In Sfanta Scriptura nu exista o directa condamnare a ei. Este insa relevant faptul ca este prezentata drept consecinta unei extrem de apasatoare stari de pacatosenie.
In Vechiul Testament este amintita sinuciderea lui Saul, a lui Ahitofel s.a., iar in Noul Testament cea a lui Iuda. Saul a fost lepadat de la fata lui Dumnezeu si a sfarsit prin a se sinucide. Ahitofel a ajuns la aceasta fapta din pricina nereusitei uneltirii lui impotriva lui David. In sfarsit, Iuda s-a sinucis datorita deznadejdii la care a ajuns dupa ce L-a tradat pe Hristos.
De altfel sinuciderea vine in contradictie cu porunca limpede a lui Dumnezeu, care zice "sa nu ucizi". In literatura patristica sinuciderea este infatisata ca pacat mai mare decat omorul, iar Biserica refuza sa savarseasca sinucigasilor slujba inmormantarii, cu exceptia cazurilor de bolnavi psihici.
Ca fapta a deznadejdii, sinuciderea dovedeste si necredinta. Punandu-si capat vietii, omul neaga lui Dumnezeu insusirea de Domn si manifesta necredinta fata de iubirea Lui si purtarea Lui de grija. Crestinul adevarat crede ca Dumnezeu ii poarta de grija si ca nu ingaduie sa fie ispitit "mai mult decat poate". Nu doar ca il poate izbavi din orice rau venit asupra sa, dar il poate si ajuta sa il infrunte pe acesta pentru folosul sau real si vesnic.
Un mijloc indirect de sinucidere, care in zilele noastre se raspandeste tot mai periculos in randul tinerilor, este cel ce se realizeaza prin folosirea drogurilor. Recurgerea la droguri da la iveala lipsa satisfactiei sau chiar dezamagirea adusa de viata. La aceasta contribuie mult, se pare, singuratatea, plictisul, relele raporturi ale parintilor cu copiii, precum si a parintilor intreolalta. Folosirea drogurilor se face in vederea unei fie ea si scurte satisfactii sau a fugii de viata. Aceasta, insa, provoaca dependenta si toxicomanie, care il inrobesc pe om si il duc la autodistrugere.
Pericolul acesta are proportii mondiale si apare independent de hotarele si normele nationale, sociale, economice si religioase. Ameninta in special pe tineri, dar si pe copii, care pot cadea cu usurinta victime cercurilor traficului si consumului de droguri.
Pe de alta parte aceasta forma disimulata de sinucidere este favorizata de anomia sociala si de duhul egocentric si hedonist dezvoltat in societatea contemporana. Saturatia la care ajunge omul in urma supraofertei de bunuri materiale si marginirea lui la proximitate datorita lipsei adevaratei vieti religioase creeaza cele mai propice conditii pentru recurgerea la droguri. Acestui lucru se datoreaza, de altfel, si extrem de larga folosire a medicamentelor psihice in societatile postindustriale.
Un mare coeficient al sinuciderilor se datoreaza abuzului de bauturi alcoolice. Abuzul acesta, devenit stare cronica, il distruge pe om atat psihic, cat si somatic, ii denatureaza caracterul si il duce la insensibilitate morala. Betivii, dupa Sfantul Apostol Pavel, "nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu".
De aceea este nevoie de o deosebita atentie la consumul de bauturi alcoolice, in special la varsta tineretii, dat fiind ca poate lesne crea dependenta, cu consecinte distructive. Abuzul de bauturi alcoolice poate, de asemenea, duce si la sinucideri involuntare sau la omoruri involuntare, prin accidentele rutiere pe care le provoaca.
In fine, nu este deloc neglijabila distrugerea vietii omenesti prin fumat. Iar aceasta distrugere este in plina crestere, pentru ca obiceiul fumatului se extinde neincetat si asupra celor de varsta mai mica. Dupa un raport recent al comisiei speciale a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in anul 2002 patru milioane si jumatate de oameni au murit datorita fumatului si se preconizeaza ca in 2005 numarul acestora va ajunge la zece milioane. Datele acestea provoaca deja ample miscari internationale in vederea limitarii raspandirii fumatului si a protejarii populatiei de asa-zisul fumat pasiv.
Astfel, unii oameni isi jertfesc viata fie din iubire fata de Dumnezeu, de aproapele sau fata de un anumit ideal, fie pentru a evita esecul sau deznadejdea. In primul caz avem jertfa de sine, pe cand in al doilea sinuciderea.
Aparent jertfa de sine nu difera mult de sinucidere. In ambele cazuri este vorba de sfarsitul voit al vietii. In realitate, insa, deosebirea dintre jertfa de sine si sinucidere este uriasa. Criteriul deosebirii lor il constituie mobilurile care duc la faptul de a pune capat vietii. Cand acestea sunt dezinteresate, avem jertfa de sine. Cand sunt interesate si egoiste, avem sinuciderea. In primul caz omul actioneaza din iubire covarsitoare si din plinatatea vietii personale. In cazul al doilea se observa lipsa iubirii si a plinatatii vietii personale. In jertfa de sine omul biruieste moartea prin iubire. In sinucidere este biruit de aceasta, pentru ca nu poate iubi.
Jertfa de sine detine un loc de cinste in Biserica. Hristos insusi ne-o pune inainte ca forma suprema de iubire. Iar ca pilda Se aduce pe Sine insusi, dandu-Se "pentru viata lumii". Mobilul jertfei de sine este iubirea fata de Dumnezeu sau de aproapele. Poate exista si jertfa de sine din devotament fata de o idee sau valoare.
Sinuciderea este condamnata de constiinta umana comuna. In Sfanta Scriptura nu exista o directa condamnare a ei. Este insa relevant faptul ca este prezentata drept consecinta unei extrem de apasatoare stari de pacatosenie.
In Vechiul Testament este amintita sinuciderea lui Saul, a lui Ahitofel s.a., iar in Noul Testament cea a lui Iuda. Saul a fost lepadat de la fata lui Dumnezeu si a sfarsit prin a se sinucide. Ahitofel a ajuns la aceasta fapta din pricina nereusitei uneltirii lui impotriva lui David. In sfarsit, Iuda s-a sinucis datorita deznadejdii la care a ajuns dupa ce L-a tradat pe Hristos.
De altfel sinuciderea vine in contradictie cu porunca limpede a lui Dumnezeu, care zice "sa nu ucizi". In literatura patristica sinuciderea este infatisata ca pacat mai mare decat omorul, iar Biserica refuza sa savarseasca sinucigasilor slujba inmormantarii, cu exceptia cazurilor de bolnavi psihici.
Ca fapta a deznadejdii, sinuciderea dovedeste si necredinta. Punandu-si capat vietii, omul neaga lui Dumnezeu insusirea de Domn si manifesta necredinta fata de iubirea Lui si purtarea Lui de grija. Crestinul adevarat crede ca Dumnezeu ii poarta de grija si ca nu ingaduie sa fie ispitit "mai mult decat poate". Nu doar ca il poate izbavi din orice rau venit asupra sa, dar il poate si ajuta sa il infrunte pe acesta pentru folosul sau real si vesnic.
Un mijloc indirect de sinucidere, care in zilele noastre se raspandeste tot mai periculos in randul tinerilor, este cel ce se realizeaza prin folosirea drogurilor. Recurgerea la droguri da la iveala lipsa satisfactiei sau chiar dezamagirea adusa de viata. La aceasta contribuie mult, se pare, singuratatea, plictisul, relele raporturi ale parintilor cu copiii, precum si a parintilor intreolalta. Folosirea drogurilor se face in vederea unei fie ea si scurte satisfactii sau a fugii de viata. Aceasta, insa, provoaca dependenta si toxicomanie, care il inrobesc pe om si il duc la autodistrugere.
Pericolul acesta are proportii mondiale si apare independent de hotarele si normele nationale, sociale, economice si religioase. Ameninta in special pe tineri, dar si pe copii, care pot cadea cu usurinta victime cercurilor traficului si consumului de droguri.
Pe de alta parte aceasta forma disimulata de sinucidere este favorizata de anomia sociala si de duhul egocentric si hedonist dezvoltat in societatea contemporana. Saturatia la care ajunge omul in urma supraofertei de bunuri materiale si marginirea lui la proximitate datorita lipsei adevaratei vieti religioase creeaza cele mai propice conditii pentru recurgerea la droguri. Acestui lucru se datoreaza, de altfel, si extrem de larga folosire a medicamentelor psihice in societatile postindustriale.
Un mare coeficient al sinuciderilor se datoreaza abuzului de bauturi alcoolice. Abuzul acesta, devenit stare cronica, il distruge pe om atat psihic, cat si somatic, ii denatureaza caracterul si il duce la insensibilitate morala. Betivii, dupa Sfantul Apostol Pavel, "nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu".
De aceea este nevoie de o deosebita atentie la consumul de bauturi alcoolice, in special la varsta tineretii, dat fiind ca poate lesne crea dependenta, cu consecinte distructive. Abuzul de bauturi alcoolice poate, de asemenea, duce si la sinucideri involuntare sau la omoruri involuntare, prin accidentele rutiere pe care le provoaca.
In fine, nu este deloc neglijabila distrugerea vietii omenesti prin fumat. Iar aceasta distrugere este in plina crestere, pentru ca obiceiul fumatului se extinde neincetat si asupra celor de varsta mai mica. Dupa un raport recent al comisiei speciale a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in anul 2002 patru milioane si jumatate de oameni au murit datorita fumatului si se preconizeaza ca in 2005 numarul acestora va ajunge la zece milioane. Datele acestea provoaca deja ample miscari internationale in vederea limitarii raspandirii fumatului si a protejarii populatiei de asa-zisul fumat pasiv.
luni, 5 iulie 2010
Anual perlele absolvenţilor de liceu, îi dau dreptate lui băselu... şcoala scoate numai tâmpiţi!!!
Cativa
ELEVI de azi,
STUDENTI de maine si
SPECIALISTI pentru poimaine!
Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstreaza ca tot timpul sunt mai multi.
Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.
Eminescu se indeparteaza pentru a lumina dorintele celei moarte.
Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.
Miron Costin nu foloseste cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.
Nepoata lui Motoc este furata de oastea leseasca si adusa ca captura.
Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
Capitala SUA este Casa Alba.
În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.
Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.
În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.
Lebada moare de cîte ori cînta.
Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.
În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.
În multe poezii Octavian Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.
Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.
Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!
Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.
Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.
Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.
Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.
Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.
La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.
Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.
Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.
Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.
Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.
În versurile: “Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?” poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.
La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.
Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.
Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.
Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el.
Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.
Versul “de la strabunii mei pîna la tine” explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.
Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.
La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.
Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.
El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.
Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.
Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.
Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.
Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.
Personajele principale din povestirea “O ora din august” sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.
Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.
Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!
Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.
Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!
Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.
În “Amintiri” apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.
Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.
Creanga a scris povesti ca: “Cocosul babei”, “Gaina lenesa”, “Punguta cu bani marunti”, “Lupul si capra”.
Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.
Ceahlaul este situat sus pe munte.
Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.
ELEVI de azi,
STUDENTI de maine si
SPECIALISTI pentru poimaine!
Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstreaza ca tot timpul sunt mai multi.
Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.
Eminescu se indeparteaza pentru a lumina dorintele celei moarte.
Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.
Miron Costin nu foloseste cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.
Nepoata lui Motoc este furata de oastea leseasca si adusa ca captura.
Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
Capitala SUA este Casa Alba.
În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.
Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.
În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.
Lebada moare de cîte ori cînta.
Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.
În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.
În multe poezii Octavian Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.
Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.
Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!
Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.
Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.
Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.
Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.
Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.
La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.
Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.
Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.
Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.
Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.
În versurile: “Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?” poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.
La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.
Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.
Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.
Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el.
Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.
Versul “de la strabunii mei pîna la tine” explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.
Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.
La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.
Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.
El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.
Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.
Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.
Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.
Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.
Personajele principale din povestirea “O ora din august” sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.
Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.
Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!
Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.
Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!
Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.
În “Amintiri” apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.
Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.
Creanga a scris povesti ca: “Cocosul babei”, “Gaina lenesa”, “Punguta cu bani marunti”, “Lupul si capra”.
Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.
Ceahlaul este situat sus pe munte.
Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.
marți, 8 iunie 2010
Carol II - Afacerea Amstrong-Fokker; T. Băsescu - Afacerea F 16!
Afacerea Armstrong-Fokker. După o lunga perioadă de ostracizare, generalului-maior de aviaţie inginer Gheorghe Negrescu, unul din pionierii aviaţiei în România, i s-a permis să-şi publice memoriile în anul 1977. Cartea, deşi editată într-un tiraj modest, este cea mai vie cronică a istoriei aviaţiei militare de la începuturi şi pînă la al doilea război mondial. El a fost martor al afacerii lui Carol. La l ianuarie 1924, în cadrul Ministerului de Război a fost creat Inspectoratul General al Aeronauticii, al cărui şef a fost numit prinţul Carol. Atribuţiile Inspectoratului erau de comandă şi instrucţie, iar inspectorul general nu se ocupa de problemele administrative. Acestea reveneau Direcţiei Superioare Aeronautice, conduse de colonelul Gheorghe Rujinschi. Din înalta funcţie pe care o deţinea, Carol obţine pentru dotarea aviaţiei militare un credit de aproximativ 500 de milioane de lei, care trebuia să fie destinat achiziţionării unui lot de 150 de avioane de recunoaştere şi 60 de avioane de vînătoare. Generalul Negrescu (la acea dată maior-ingi-ner) a fost numit în comisia de achiziţionare, în calitatea sa de comandant al Arsenalului aeronautic. După studierea ofertelor s-a constatat că erau în discuţie două tipuri de avioane: 1. aflate deja în serviciu la alte armate; 2. avioane noi, neintroduse în flotila vreunui stat. De la început a părut suspect interesul lui Carol pentru propunerea firmei britanice Siskin-Armstrong, care însă oferea un avion total necunoscut, aflat în fază de prototip, fără să treacă probele de rezistenţă statică şi, oricum, fără posibilitatea cunoaşterii performanţelor de zbor. La începutul lunii aprilie 1924, comisia s-a prezentat la Carol cu opţiunea sa asupra programului de achiziţii, dar a condiţionat contractul cu Siskin-Armstrong de efectuarea tuturor testelor. Enervat pentru faptul că ofiţerii insistau să asigure viaţa piloţilor în carlinga unui avion complet necunoscut, Carol şi-a arătat nemulţumirea şi a început să facă presiuni asupra comandanţilor. Colonelul Rujinschi 1-a luat deoparte pe maiorul Negrescu şi i-a spus: „Negrescule, să ştii că ne-am ars şi o să avem neplăceri; prinţul Carol nu a rămas deloc mulţumit de propunerile noastre"278. După trei săptămîni, fără să mai fie consultaţi, a fost lansată o comandă de 60 de avioane de vînătoare tip Siskin-Armstrong, cu motoare Siddeley, de 370 CP, în Anglia. Speriat de consecinţele unei astfel de decizii iresponsabile, colonelul Rujinschi U numeşte în fruntea comisiei de recepţie pe maiorul inginer (jh. Negrescu, pentru a fi sigur că nu se vor produce abateri de la cerinţele comenzii statului român. Drept represalii, Carol îl destituie pe Rujinschi din funcţia de director al Direcţiei Superioare a Aeronauticii şi numeşte în locul lui un general de artilerie. Hotărît să nu pună în pericol viaţa piloţilor români, să nu compromită acţiunile de luptă ale Aviaţiei pe timp de război şi să nu risipească banii ţării, maiorul Negrescu se deplasează la fabricile constructoare din Anglia pentru a supune avioanele la testele cerute de reglementările internaţionale. Cînd, la 13 august 1924, prinţul Carol soseşte el însuşi la fabrica din Coventry pentru a se interesa de mersul contractului, directorul englez se plînge acestuia de scrupulozi-tatea ofiţerului român, iar Carol stîrneşte un adevărat scandal, umilindu-1 pe Negrescu de faţă cu străinii. Lucrurile s-au complicat şi mai mult, prin apariţia la faţa locului a prinţului Paul al Greciei, înţeles cu Carol. în faţa unei grave încălcări a regulilor administrative, ataşatul militar al României în Anglia, nimeni altul decît colonelul Ion Antonescu, este nevoit să intervină dur şi să oprească amestecul ilegal al celor doi prinţi. De atunci, Carol îi va purta pică lui Antonescu. Iată însă că la scurt timp după acest incident, în ziua de l octombrie 1924, încep probele statice ale avionului. Prototipul se dovedeşte inferior la toate caracteristicile, (între altele, în loc de plafonul de 8 000 m., atingea doar 6675 m, în loc de viteza maximă de 265 km/h, atingea doar 243 km/h etc.), iar la încercarea de presiune, una din aripi a cedat, rupîndu-se de fuselaj. în sfîrşit, la începutul lunii decembrie 1924, cînd a fost supus testelor motorul avionului s-a constatat „crăparea lagărelor şi înlocuirea lor frecventă după zborurile şi probele de banc de 3 ore. Cazul era grav"279. Parcă pentru a nu mai exista nici un dubiu asupra acestei afaceri frauduloase, la 18 februarie 1925, în timpul unui zbor de încercare al avionului Siskin-Armstrong „maiorul Sănătescu se prăbuşise prin ruperea în aer a avionului şi se zdrobise de pămînt"280. Cercetarea accidentului a demonstrat că avionul s-a dezintegrat pur şi simplu în aer, pe timpul unor solicitări normale luptei aeriene. Cu toată această dramă, Carol a refuzat să rezilieze contractul şi a obligat Ministerul de Finanţe să plătească 100 de milioane de lei, valoarea afacerii. Firma n-a fost în stare să onoreze comanda şi a transfor-mat-o în furnizare de echipamente, întors în ţară în luna mai 1925, maiorului Negrescu i s-a refuzat avansarea în grad de care beneficia legal şi a fost destituit din funcţia de comandant al Arsenalului aeronautic, în locul lui a fost numit un ofiţer de cavalerie. Pentru că România avea totuşi nevoie de avioane de vînâtoare, a fost contractat rapid un nou Iot de 50 de aeronave, Ia firma olandeză Fokker. Curînd s-a constatat că reprezentantul străin al acestei afaceri era acelaşi care angajase pentru statul român afacerea Siskin-Arm-strong. în prezenţa unui act scandalos de corupţie, Justiţia îşi declanşază acţiunea şi membrii reţelei de afaceri, între care şi mulţi ofiţeri, sunt arestaţi.
în spatele acestor afaceri oneroase şi periculoase pentru securitatea României se afla o firmă particulară ai căror patroni mascaţi erau prinţul Carol al României şi prinţul Paul al Greciei. Implicările lui Carol în achiziţionarea de aeronave pentru Aviaţia militară va avea aspecte dintre cele mai grave, deoarece va produce o înzestrare pestriţă, cu prea multe tipuri de aparate, de diferite fabricaţii, care necesitau un imens efort de întreţinere şi provocau alte comenzi, pentru piese de schimb. Carol era interesat în fărîmiţarea comenzilor la cît mai multe firme străine, astfel încît să poată lua comisioane de mai multe ori în schimbul semnării, rezilierii sau resemnării contractelor. Elena Lupescu era implicată în tranzacţii şi asigura transferul banilor în străinătate, în faţa acestei situaţii, Ionel I.C. Brătianu a intervenit în forţă.
Conflictul cu liberalii. La acea dată ministru de finanţe era Vinţilă Brătianu. Acesta i-a semnalat fratelui său, prim-ministru al ţării, că afacerile prinţului Carol se extind şi că acoperirea lor implică relaţiile interne şi internaţionale dubioase ale Elenei Lupescu. Istoriografia noastră are un caz nerezolvat, care, dacă ar fi lămurit, ar explica foarte multe lucruri: calitatea Elenei Lupescu de agentă a URSS. Fără îndoială că era extrem de uşor în acea perioadă să-i fie plasată lui Carol o agentă, atît timp cît acesta nu alegea prea mult, se combina rapid cu orice femeie care îi dădea repede de înţeles că este predispusă la o legătură sexuală şi nu-şi punea problema consecinţelor de tot soiul. Serviciile de informaţii româneşti reuşiseră să depisteze destule femei cu relaţii în mediul diplomatic, plasate de servicii occidentale în anturajul prinţului. Nu ştim prea multe despre acest gen de acţiune combinată de NKVD sau GPU, pentru că probele au fost cu atenţie şterse. Putem aduce doar probe indirecte. Astfel, ştim că Elena Lupescu întreţinea legături informative cu activişti din rîndurile socialiştilor români, de regulă evrei, şi Elena Lupescu, că prinţul Carol folosea acest canal pentru a produce campanii de presă împotriva Brătienilor şi a prinţului Barbu Ştirbey.
în spatele acestor afaceri oneroase şi periculoase pentru securitatea României se afla o firmă particulară ai căror patroni mascaţi erau prinţul Carol al României şi prinţul Paul al Greciei. Implicările lui Carol în achiziţionarea de aeronave pentru Aviaţia militară va avea aspecte dintre cele mai grave, deoarece va produce o înzestrare pestriţă, cu prea multe tipuri de aparate, de diferite fabricaţii, care necesitau un imens efort de întreţinere şi provocau alte comenzi, pentru piese de schimb. Carol era interesat în fărîmiţarea comenzilor la cît mai multe firme străine, astfel încît să poată lua comisioane de mai multe ori în schimbul semnării, rezilierii sau resemnării contractelor. Elena Lupescu era implicată în tranzacţii şi asigura transferul banilor în străinătate, în faţa acestei situaţii, Ionel I.C. Brătianu a intervenit în forţă.
Conflictul cu liberalii. La acea dată ministru de finanţe era Vinţilă Brătianu. Acesta i-a semnalat fratelui său, prim-ministru al ţării, că afacerile prinţului Carol se extind şi că acoperirea lor implică relaţiile interne şi internaţionale dubioase ale Elenei Lupescu. Istoriografia noastră are un caz nerezolvat, care, dacă ar fi lămurit, ar explica foarte multe lucruri: calitatea Elenei Lupescu de agentă a URSS. Fără îndoială că era extrem de uşor în acea perioadă să-i fie plasată lui Carol o agentă, atît timp cît acesta nu alegea prea mult, se combina rapid cu orice femeie care îi dădea repede de înţeles că este predispusă la o legătură sexuală şi nu-şi punea problema consecinţelor de tot soiul. Serviciile de informaţii româneşti reuşiseră să depisteze destule femei cu relaţii în mediul diplomatic, plasate de servicii occidentale în anturajul prinţului. Nu ştim prea multe despre acest gen de acţiune combinată de NKVD sau GPU, pentru că probele au fost cu atenţie şterse. Putem aduce doar probe indirecte. Astfel, ştim că Elena Lupescu întreţinea legături informative cu activişti din rîndurile socialiştilor români, de regulă evrei, şi Elena Lupescu, că prinţul Carol folosea acest canal pentru a produce campanii de presă împotriva Brătienilor şi a prinţului Barbu Ştirbey.
13 iunie 1930, 1990, 2010 - 3 momente cruciale în istoria României
1930
Lovitura de stat de la 7-13 iunie 1930 a fost îndreptată împotriva Constituţiei democratice din 1923, pe care luliu Maniu nu o votase, şi, bineînţeles, împotriva regelui. Ea a creat cele mai grave precedente pentru tară în viitorii ani şi Istoria nu va întîrzia să se răzbune pe actorii acestui sabotaj la adresa sistemului democratic din România. Să recapitulăm faptele:
• guvernul refuză să demisioneze în momentul în care proiectele sale de lege sunt respinse; (la fel va proceda guvernul Petru Groza în 1946);
• regele legitim al ţării este detronat cu argumentul că „situaţiunea cere o schimbare care să ducă la întărirea statului"; (la fel vor proceda şi comuniştii în decembrie 1947 şi cu exact acelaşi argument);
• primul-ministru îşi poate da demisia fără să cadă şi guvernul; (Carol al II-lea va specula în următorii ani acest act neconstituţional, schimbînd premierii care nu-i conveneau guvernului său);
• prin abrogarea legilor constituţionale din 4 ianuarie 1926, Carol a fost recunoscut ca rege de la data morţii regelui Ferdinand, anulînd practic domnia legitimă a regelui Mihai I, dar şi legitimitatea statului, împreună cu toate actele sale oficiale, între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930.
1990
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 am, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţă şi au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând lozincile: "IMGB face ordine!" şi "Moarte intelectualilor!", "Noi muncim, nu gândim!". Cu toate astea s-au retras şi au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. La îndemnul unor tineri fără ocupaţie atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au şarjat mulţimea. Aceasta a reacţionat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul maşinii a fost furată benzina, cu care s-au confecţionat cocteiluri Molotov. Aceleaşi persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chiţac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliţie. În scurtă vreme, nori groşi de fum negru au acoperit Piaţa.
Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie; au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI.
La televiziune se citeşte un comunicat al preşedintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”.
În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre Bucureşti.
2010
Calendar al evenimentelor si actiunilor dedicate fenomenului "Piata Universitatii"
10 iunie - Conferinţa „Mineriada din 13-15 iunie 1990, după douăzeci de ani: punctul nostru de vedere”
- Sala Senatului Universitatii din Bucuresti - intre orele 10:00 si 13:00 - Masa Rotunda.
- Sala Consiliului Facultatii de Istorie - intre orele 16:00 si 20:00 - Atelier.
12 iunie - In Piaţa Universităţii din Bucureşti, TNL va organiza un miting ce va avea ca mesaj central : „Dreapta autentică se uneşte pentru România/Un nou început după 20 de ani”.
Participanţi: membrii PNL şi PNŢCD şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Ora: 18:00
Invitaţi/vorbitori: lideri ai PNL şi ai PNŢCD, Doina Cornea, surorile Coposu, Zoe Petre, Victor Rebengiuc, Lucia Hossu-Longin ş.a
Prezentator (amfitrion): Victor Rebengiuc/Mircea Diaconu.
In perioada 13-15 iunie nu s-au obtinut autorizatii pentru mitinguri. Doar Asociatia Victimelor Mineriadelor a primit autorizatie pentru o expozitie foto (fara sonor) pe tema: "20 de ani de la represiunea din iunie 1990 - Mineriada", autorizatie pe care o puteti verifica aici: http://avmr.ro/aprobare-13-15-iunie-in-pasajul-universitii.html
Lovitura de stat de la 7-13 iunie 1930 a fost îndreptată împotriva Constituţiei democratice din 1923, pe care luliu Maniu nu o votase, şi, bineînţeles, împotriva regelui. Ea a creat cele mai grave precedente pentru tară în viitorii ani şi Istoria nu va întîrzia să se răzbune pe actorii acestui sabotaj la adresa sistemului democratic din România. Să recapitulăm faptele:
• guvernul refuză să demisioneze în momentul în care proiectele sale de lege sunt respinse; (la fel va proceda guvernul Petru Groza în 1946);
• regele legitim al ţării este detronat cu argumentul că „situaţiunea cere o schimbare care să ducă la întărirea statului"; (la fel vor proceda şi comuniştii în decembrie 1947 şi cu exact acelaşi argument);
• primul-ministru îşi poate da demisia fără să cadă şi guvernul; (Carol al II-lea va specula în următorii ani acest act neconstituţional, schimbînd premierii care nu-i conveneau guvernului său);
• prin abrogarea legilor constituţionale din 4 ianuarie 1926, Carol a fost recunoscut ca rege de la data morţii regelui Ferdinand, anulînd practic domnia legitimă a regelui Mihai I, dar şi legitimitatea statului, împreună cu toate actele sale oficiale, între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930.
1990
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 am, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţă şi au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând lozincile: "IMGB face ordine!" şi "Moarte intelectualilor!", "Noi muncim, nu gândim!". Cu toate astea s-au retras şi au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. La îndemnul unor tineri fără ocupaţie atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au şarjat mulţimea. Aceasta a reacţionat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul maşinii a fost furată benzina, cu care s-au confecţionat cocteiluri Molotov. Aceleaşi persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chiţac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliţie. În scurtă vreme, nori groşi de fum negru au acoperit Piaţa.
Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie; au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI.
La televiziune se citeşte un comunicat al preşedintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”.
În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre Bucureşti.
2010
Calendar al evenimentelor si actiunilor dedicate fenomenului "Piata Universitatii"
10 iunie - Conferinţa „Mineriada din 13-15 iunie 1990, după douăzeci de ani: punctul nostru de vedere”
- Sala Senatului Universitatii din Bucuresti - intre orele 10:00 si 13:00 - Masa Rotunda.
- Sala Consiliului Facultatii de Istorie - intre orele 16:00 si 20:00 - Atelier.
12 iunie - In Piaţa Universităţii din Bucureşti, TNL va organiza un miting ce va avea ca mesaj central : „Dreapta autentică se uneşte pentru România/Un nou început după 20 de ani”.
Participanţi: membrii PNL şi PNŢCD şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Ora: 18:00
Invitaţi/vorbitori: lideri ai PNL şi ai PNŢCD, Doina Cornea, surorile Coposu, Zoe Petre, Victor Rebengiuc, Lucia Hossu-Longin ş.a
Prezentator (amfitrion): Victor Rebengiuc/Mircea Diaconu.
In perioada 13-15 iunie nu s-au obtinut autorizatii pentru mitinguri. Doar Asociatia Victimelor Mineriadelor a primit autorizatie pentru o expozitie foto (fara sonor) pe tema: "20 de ani de la represiunea din iunie 1990 - Mineriada", autorizatie pe care o puteti verifica aici: http://avmr.ro/aprobare-13-15-iunie-in-pasajul-universitii.html
miercuri, 19 mai 2010
Executarea silită a lui Băsescu!
Un cetăţean român s-a împrumut la o bancă să-şi utileze apartamentul cu centrală termică, să-l renoveze şi remobileze. Şi-a dorit condiţii mai bune de trai.
N-a putut să gireze decât cu propria casă pentru împrumut! Vremurile au devenit atât de grele, şi-a pierdut locul de muncă şi după o perioadă de timp n-a mai putut să-şi onoreze ratele lunare, aşa că banca l-a executat silit şi i-a luat casa! Dureros! După o viaţă de muncă, acum, împreună cu familia este în stradă!
Alt cetăţean român, a împrumutat de la populaţie foarte multe voturi, urmând să restituie într-o perioadă de 5 ani bunăstare, libertate, prosperitate, civilizaţie, drepturi egale cu alţi cetăţeni din Europa. Pentru acest împrumut, nu a girat cu nimic!!!
După 5 ani, n-a restituit nimic din ce a promis, ba mai mult a solicitat o reeşalonare a datoriei către populaţie pentru încă 5 ani.
Întrucât, motivele prezentate pentru nerealizări au fost pe placul majorităţii, i s-a reeşalonat datoria, atenţie....fără dobândă şi fără restanţe!!!
Creditorii (populaţia) se găsesc astăzi, într-o situaţie de criză fără precedent şi nu-şi mai pot plăti propriile datorii către proprii creditori. Împrumutatul nu le-a adus bunăstarea promisă, din contră, se împrumută el la cei care l-au creditat, cu 25 şi 15% din veniturile acestora!!! Ce este de făcut?
Deoarece "personajul" împrumutat cu atâta încredere n-a girat cu nimic, propun să fie executat silit: nu din casa "mihăileană" ci din cea "cotroceană"!
Nu va sta în stradă după o viaţă de muncă cprecum confratele său ce şi-a dorit centrală termică, fiindcă-l vor primi fetele sale în casele lor. Dacă nu se va întâmpla aşa, o să-i dea soţia banii necesari pentru o casă, din remuneraţia ei de "casnică"...(doar i-a cumpărat şi maşină)!!!
E timpul pentru un nou chiriaş!
N-a putut să gireze decât cu propria casă pentru împrumut! Vremurile au devenit atât de grele, şi-a pierdut locul de muncă şi după o perioadă de timp n-a mai putut să-şi onoreze ratele lunare, aşa că banca l-a executat silit şi i-a luat casa! Dureros! După o viaţă de muncă, acum, împreună cu familia este în stradă!
Alt cetăţean român, a împrumutat de la populaţie foarte multe voturi, urmând să restituie într-o perioadă de 5 ani bunăstare, libertate, prosperitate, civilizaţie, drepturi egale cu alţi cetăţeni din Europa. Pentru acest împrumut, nu a girat cu nimic!!!
După 5 ani, n-a restituit nimic din ce a promis, ba mai mult a solicitat o reeşalonare a datoriei către populaţie pentru încă 5 ani.
Întrucât, motivele prezentate pentru nerealizări au fost pe placul majorităţii, i s-a reeşalonat datoria, atenţie....fără dobândă şi fără restanţe!!!
Creditorii (populaţia) se găsesc astăzi, într-o situaţie de criză fără precedent şi nu-şi mai pot plăti propriile datorii către proprii creditori. Împrumutatul nu le-a adus bunăstarea promisă, din contră, se împrumută el la cei care l-au creditat, cu 25 şi 15% din veniturile acestora!!! Ce este de făcut?
Deoarece "personajul" împrumutat cu atâta încredere n-a girat cu nimic, propun să fie executat silit: nu din casa "mihăileană" ci din cea "cotroceană"!
Nu va sta în stradă după o viaţă de muncă cprecum confratele său ce şi-a dorit centrală termică, fiindcă-l vor primi fetele sale în casele lor. Dacă nu se va întâmpla aşa, o să-i dea soţia banii necesari pentru o casă, din remuneraţia ei de "casnică"...(doar i-a cumpărat şi maşină)!!!
E timpul pentru un nou chiriaş!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)