Politicienii și pasiunea pentru lectură...

În CATAVENCII, Doru Bușcu scrie un articol (http://www.catavencii.ro/Fericita-zi-a-ospatarului_0_8933.html) în nota specifică publicației, adică comic, despre pasiunea foștilor și actualilor lideri ai României pentru lectură și cultură în general!

Am selectat doar paragrafele cu ”personajele” politice (mai mult sau mai puțin de benzi desenate) și ”autorii” sau cărțile lor preferate:

”În tinerețe, Bunicuța (Ion Iliescu) a auzit de Leucip și Democrit, "părinții materialismului", i-a cunoscut, ca studentă, pe Euclid, pe Arhimede și pe Isaac Newton și, firește, ca ingineră hidrotehnistă, are habar cine au fost Pascal și Bernoulli. 

Înainte de '89 avea o reputație de intim al artiștilor. Frecventa teatrele, mergea la concerte, îi citea pe Paler, pe Buzura, pe Țoiu, pe Breban și poate că îi comenta, la Editura Tehnică, cu puțin subînțeles. Eu însumi l-am întîlnit în anul 2000 la Operă, în pauza baletului Rigoletto, iar între oamenii de cultură ai PSD-ului e cunoscut ca un asiduu cititor al lui Lester Brown.

Greu de ales între un bolșevic citit și un securist care disprețuiește cartea, dar vrea să modernizeze statul. Traian Băsescu n-a citit doar Levantul. Eu cred că l-a citit și pe Winnetou,dacă e să judec după felul în care își scalpează adversarii. Un om care a urît școala și care a reținut din liceu doar pauzele de fumat îl cîntărește pe Regele Ferdinand ca pe un golgheter al Concordiei Chiajna. Pe Regele Mihai îl face trădător, iar pe Prințul Paul, cumătru. Lipsit de cunoștințe școlare elementare, președintele României are propria sa versiune asupra istoriei. Pentru el, Regina Maria e o fregată. Pe lîngă el, Iliescu e Voltaire.

Văcăroiu nu cred să fi depășit cu erudiția limitele vechii Tribune economice sau ale răposatei Flacăra Rebus. Revista de șah a Casei Pionierilor din Babadag trebuie să i se fi părut de nepătruns acestui necunoscător al TVA-ului, pentru care William Petty și David Ricardo vor rămîne doi fundași de la Celtic Glasgow.

Despre Victor Ciorbea se poate spune că avea vederi cam largi, pe care a încercat să le ascundă cu ochelarii. Niște ochelari de cal, e adevărat, pe care fantomele celor 15.000 de specialiști, extrași din utopiile sovietice și din benzile desenate Marvel, nu s-au deranjat să-i poarte.

Pe Radu Vasile l-am auzit cu urechile mele zicînd "În România mai e destul de furat", deci se poate spune că el s-a priceput cu adevărat la economie.

În ceea ce-l privește pe premierul Mugur Isărescu, suveranul pontif al Bisericii de Numerar, e știut că niciodată spusele sale n-au cutremurat vreo muscă, darmite să fi pus pe gînduri un buticar.

Să-i fi răsfoit Theodor Stolojan, contabilul Securității, pe John Maynard Keynes, pe Francis Fukuyama sau pe Joseph Stiglitz?

Să-i fi citit Călin Popescu Tăriceanu pe Adam Smith, pe Samuel Huntington sau pe Ha-Joon Chang?

Să fi înțeles Emil Boc că Milton Friedman nu e nici negru și nici nu se iscălește Morgan Freeman în filmele cu Brad Pitt? Realitatea arată că nu. România a evoluat ca pișatul boului, poticnindu-se în ignoranța conducătorilor ei și stropindu-și populația cu un strașnic jet de eșecuri.

Petre Roman, Adrian Năstase și Emil Constantinescu par să fi acumulat mai multă carte, dar n-au depășit nivelul lui Ion Iliescu.

MRU e, probabil, cel mai instruit dintre toți, cu mențiunea că de instrucția sa a răspuns un fost căpitan de marină. ”

Despre Victor Ponta și Crin Antonescu, Doru Bușcu își rezervă dreptul de a scrie un articol sau poate două,  separat!

Simțul datoriei la Regele CAROL I!

     ”Simțământul datoriei era poate singurul simțământ mai puternic la el, mai puternic chiar decât mândria. Se poate spune că toată viața lui Carol I n-a fost stăpânită decât de acest sentiment, întru aceasta aparținea cu adevărat generației care a făcut unitatea Germaniei. Toți oamenii acelei epoci au fost dominați de preocuparea îndeplinirii datoriei și într-ânsa trebuia căutat secretul virtuților din care a izvorât puternica Germanie de la sfârșitul veacului al XIX-lea.

  Nu se poate spune că regele Carol nu a iubit România, dar netăgăduit că această iubire era mai mult zămislită din simțul datoriilor pe care le avea către Statul ce îi încredințase conducerea destinelor sale, decât dintr-o pornire caldă a inimii pentru acest popor sau dintr-o afinitate sufletească pentru noi. În noi, Carol I iubea mai mult datoriile ce și le impusese, decât însușirile și viitorul nostru.

   Dar trebuie să recunoaștem, dacă și-a închinat viața întreagă binelui și propășirii statului român, dacă a vegheat zi și noapte asupra marilor interese pe care era chemat să le apere, dacă n-a lipsit un ceas, dacă n-a lipsit nici măcar o clipă de la datoriile sale, dacă împlinirea acestora era singura lui grijă și singura lui distracție, este fiindcă el ridicase îndeplinirea datoriei la înălțimea unei concepții de viață. Dacă nu ar fi fost și creștin, ar fi fost singura lui filosofie. 

   Pentru el, tronul României nu era nicio plăcere, nicio cinste. Era o sarcină care i se încredințase, pe care se legase cu jurământ înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor de a o îndeplini cu sfințenie. Să nesocotească una din îndatoririle ce coroana i le încredințase, i-ar fi părut tot atât de criminal ca dezertarea soldatului de pe front. O secundă de neglijență sau chiar de distracție i s-ar fi părut o vină pe care conștiința lui n-ar fi iertat-o niciodată. Și trebuie să recunoaștem că în acest spirit, de o adevărată și frumoasă noblețe sufletească, și-a îndeplinit rolul de suveran. 

   Se pot găsi desigur în domnia lui greșeli, se pot descoperi lipsuri și slăbiciuni, dar nu se poate tăgădui, fără a comite o vădită nedreptate, că aproape o jumătate de veac numai aceste nobile preocupări l-au însuflețit și l-au călăuzit.”  - I. G. Duca

Pleșu îl critică pe băsescu ...

După jignirile lui băsescu adresate MS Regele MIHAI în 2011, cota regelui a crescut amenințător pentru băsea și republicani, indiferent de coloratura lor politică!

Abia aseară am găsit printre revistele mele o broșurică din august 2011, ce cândva era ditamai revista LUMEA , unde, într-un articol semnat de Viorel Patrichi și intitulat ”Între Rege și Mareșal”, omul de cultură Andrei Pleșu nu-l menajează absolut deloc pe coțcarul de la Cotroceni!

”  Se poate numi un bun politician cineva care a reușit, în câțiva ani, să-și pună în cap toată suflarea națională?

În conflict cu , cu opozanții politici, dar și cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa, cu unii dintre cei care i-au fost, cu bună-credință, apropiați, Traian Băsescu e în situația de a-și sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile.

   E singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical și neînțeles, ci în varianta cârcotașului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiștea-n gard.

   Inițiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se oprește la portretul rebarbativ (REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât)pe care și l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieșiri intempestive, capricii de moment. 

A vrut să fie , nu judecător de pe margine.

A reușit să fie un judecător fără judecată”.

De atunci din 2011, s-a produs vreo modificare în comportamentul băsescului? Mie mi se pare că nu, ba din contră a devenit mai feroce și mai ticălos!

Se instaurează încet dar sigur dinastia ... BĂȘIȚILOR!

Am văzut ieri și astăzi la televizor, două titluri de știri care m-au pus efectiv pe gânduri:
1. ”DUPĂ KATE URMEAZĂ EBA...” - Acasă tv
2. ”BĂSESCU ÎȘI ANUNȚĂ SUCCESORUL...” - RTV

Poate că-i o prostie, sau neștiință, sau intenție pentru a crește ratingul, dar eu cred că astfel de titluri sunt total nepotrivite și trebuie taxate!

Trecând peste bizarul ca să nu spun hilarul știrilor, m-am gândit dacă s-ar putea inventa o dinastie din nimic și dacă da, ce șanse ar fi ca aceasta să fie ”credibilă”??? 

Păi știm că orice monarh este obligatoriu să aibă studii și activități militare!

Băse îndeplinește acest criteriu o știe aproape toată lumea, iată dovada:

Pe urmă trebuie să fie recunoscut de către celelalte Case Regale, lucru se pare rezolvat chiar de către Regina Elizabeth II (imaginea spune totul):

Încă un criteriu este acela de a avea o ”familie mondială”, adică membri ai familiei sale să locuiască în cel puțin 5 state europene și cel puțin o ”casă regală” să-l recunoască...! Situația lui Băse este foarte cunoscută, întrucât ”neamurile” sale au împânzit Europa, cele două Americi și jumătate din Asia: 

Să facă dovada că se trage dintr-o foarte veche familie regală! Culmea, îndeplinește și acest criteriu:

Și nu în ultimul rând, să fie un om de o moralitate exemplară, să nu aibă vicii și să nu se opună drepturilor persoanelor cu înclinații sexuale sau cu sex îndoielnic!

                                                                                    

Acestea fiind spuse, tare-mi este friCĂ CĂ o să ne procopsim cu o nouă dinastie...:
”dinastia BĂȘIȚILOR”!

Țăranul român și Coroana Regelui!

     A binevoit Bunul Dumnezeu și a rânduit ca ieri 15 iulie 2013, să-mi achiziționez dintr-un anticariat, vol. I din ”MEMORIILE” lui I.G.Duca, o carte pe care mi-o doresc de foarte mult timp!

     Pe la miezul nopții, neputând adormi și anulând din start varianta ajutorului unor pastile pentru somn, am apelat la cea mai ”naturistă” metodă de atragere a lui MOȘ ENE și binefăcătoare minții în același timp și, am purces să citesc câteva pagini dintr-o carte, iar dacă tot îmi achiziționasem cartea cu pricina am cercetat prin memoriile fostului prim-ministru liberal, dispărut atât de tragic în dec. '33!

     Vă mărturisesc că n-am citit doar câteva pagini cum se întâmplă de obicei când recurg la acestă metodă pentru a adormi, ci jumătate din carte, deoarece răsfoind-o plictisit, m-am oprit asupra capitolului dedicat morții Regelui Carol I!

     Am găsit mărturii mișcătoare ale autorului despre ce s-a întâmplat din clipa decesului până când trupul neînsuflețit a fost coborât în pământ! Ceea ce mi-a alungat somnul și m-a determinat să citesc mai mult decât de obicei, au fost întâmplările pe care autorul le povestește, cu privire la modul de comportare al miilor de țărani prezenți la Curtea de Argeș, în momentul în care Coroana Regelui a părăsit biserica și a fost dusă la gară!

     Redau ad-literam textul:

”...la Argeș, după ce sicriul a fost adus în biserică și depus lângă mormântul deschis, regele, regina, familia regală, clerul și toată lumea oficială a plecat, ușile mănăstirii au fost închise și, împreună cu episcopul, cu Barbu Știrbei ca administrator al Domeniilor Regale, cu generalul Mavrocordat, ca șef al Casei Militare a regelui, am avut misiunea să purcedem la îngroparea defunctului suveran. (...)

După ce totul s-a sfârșit, am iscălit pergamentul destinat Arhivelor Statului. (...) n.r. I.G.Duca ocupa atunci funcția de ministru al Cultelor!

     Când am deschis ușile bisericii, lampadarele ridicate la cele patru colțuri se desprindeau în lumina unei minunate nopți de toamnă și înălțau către ceruri fumul tămâiei pe care o ardeau. I-am lăsat să intre pe cei câțiva țărani, ce mai așteptau pe scările mănăstirii. Au făcut semnul crucii, au îngenuncheat cu smerenie și, cu lacrimi în ochi, au sărutat pe rând lespedea mormântului. Aceste ultime și simple omagii ale țăranului român erau poate cele mai sincere ce se aduceau sărmanului rege. Călugării au stins lumânările, au zăvorât porțile și am plecat.

     În drum spre gară am aflat că se petrecuse o scenă grandioasă. Când miile de țărani adunați acolo au văzut coroana regală, vestita coroană de oțel, s-au repezit s-o sărute, iar generalul care o purta a trebuit să parcurgă în câteva ceasuri drumul de la mănăstire la gară, atât de numeroasă era mulțimea de bărbați, de femei, de copii și de moșnegi, care, cu lacrimi în ochi și făcând semnul crucii, cereau, sărutând simbolul regalității, să-și manifeste astfel dragostea către Coroană și dragostea către cel ce o purtase.

     Nu ne așteptam din partea poporului nostru, în aparență atât de nepăsător și de sceptic, la o asemenea manifestare dinastică. Am înțeles atunci cât de puțin îi cunoșteam psihologia - am înțeles că poporul nostru are asemenea izbucniri care scapă prevederilor celor ce-l conduc, și am mai înțeles ce caracter greșit, cu fastul nostru occidental și protocolar, dădusem funeraliilor regelui Carol.

     Conducătorii Angliei au fost mai fericiți, ei au știut la moartea reginei Victoria să găsească formula de doliu potrivită sufletului englez. În clipa în care sicriul ei trebuia coborât în mormânt, au oprit întreaga viață a Imperiului Britanicși câteva minute toți cetățenii acestei vaste împărății au stat pe loc în reculegere adâncă, cu gândul la marea suverană dispărută. A fost, s-o recunoaștem, cea mai impresionantă manifestație de doliu obștesc ce s-a pomenit vreodată.

     Noi n-am știut să găsim la moartea regelui Carol formula de doliu cerută de de sufletul poporului nostru și numai țăranii de la Argeș ne-au lăsat să întrezărim ceea ce ar fi trebuit să fie cu adevărat înmormântarea întemeietorului dinastiei române.” - I.G.Duca - ”Memorii” - pag. 98

     Citind aceste rânduri ale lui I.G.Duca, mi s-au reactivat instantaneu în minte întrebările la care nu pot găsi răspunsul de vreo doi ani:  ”Ce s-a întîmplat cu acest popor de atunci? Cât de mult a distrus și mutilat molima comunistă conștiința acestui neam? Ne mai putem tămădui vreodată?”

”CraiOLGUȚA”...noua echipă fanion a Olteniei!

Venită pe cai mari alb-albaștrii la Primăria din Cetatea Băniei, după ce o întreagă campanie de alegeri  în mai anul trecut a purtat cu mândrie (am crezut până astăzi) tricoul Universității Craiova,

valorificând din plin asta în rândul maselor de suporteri ai simbolului fotbalistic al Olteniei care a fost, este și va rămână pentru totdeauna F.C. Universitatea CRAIOVA, de ceva vreme s-a apucat să-și înființeze propria echipă de fotbal, arătându-i astfel ”curu” lui Adrian Mititelul care a susținut-o poate cel mai mult în campania pentru primărie!

Și cum la fotbal trebuie să te pricepi a încropit o ”adunătură” de personalități (halal personalități), printre care îl găsim pe Pavel Badea, finul fostului edil oltean (actualmente condamnat definitiv la 3 ani cu executare) Antonie Solomon, care în calitate de consilier local la Primăria Craiovei pe vremea nașului, a devenit  culmea culmilor,  DOTORE,  împreună cu nașu la Universitatea de diplome doctorale din Chișinău! 

...dacă-l strângea Trică mai tare atunci...

    Al doilea personaj ”ilustru” este fostul pușcăriaș, fost patron al Universității, fostul Dinel Staicu actualmente Dinel Nuțu, cu care Olguța s-a întâlnit  la diferite terase din Craiova, bineînțeles cu totul întâmplător dar de mai multe ori, să discute exclusiv despre ... situația ”monumentelor de patrimoniu” de la conacul pușcăriașului, reprezentând istoria înaintașilor PSD!!!

Dinel Nuțu, fost Staicu, fost milițian, fost patron, fost pușcăriaș...

   Promitea Olguța în campanie că face un stadion de 40.000 de locuri că se va implica în revenirea Universității Craiova în prima ligă, dar câte nu a spus judoka-katatista, încât se vede că acum nu mai are niciun Dumnezeu! Mă întreb dacă a avut vreodată?

    Doamna primar, sunt lucruri la care sunteți obligată prin funcția deținută să vă pricepeți și este bine s-o faceți cât mai repede, deoarece lumea v-a votat ca edil nu ca patron de echipă de fotbal!

    Și ar mai fi bine să nu vă mai .... grija de strategiile politice ale altor partide, inclusiv ale PNL! Plângeați zilele trecute de lipsa de reacție a liderilor PNL în cazul Fenechiu, dând exemplu ”solidaritatea” socialistă a domniilor voastre din pesede, care ați sărit în trei autocare și ați fugit la Pitești să-l apărați pe Constantin Nicolescu,  până a făcut bietul om ”pre-infarct”, sau cum vă înghesuiați să-i țineți perfuziile lui Adrian Năstase la Spitalul Floreasca, după ce acesta a eșuat în tentativa de suicid!

   Sunt multe doamna primar la care nu vă pricepeți dar și mai multe la care trebuie să vă pricepeți și e vremea să învățați!

     Lăsați fotbalul dar și politica! Vă depășesc! Nu încercați să vă pricepeți la toate pentru că vă paște soarta lui Solomon și acolo unde urmează să se ducă fostul edil, nu-i bine deloc! Întrebați-l pe Dinel că vă spune! Ăsta măcar e bărbat și când a fugit din țară și-a lăsat barbă dar tot a fost prins, în schimb dumneavoastră ce puteți să vă lăsați să vă crească??? Chiar dacă vreți să fiți bărbată, nu vă crește nimic, sau, cine știe...

     

Vagoanele pline cu aur ale REGELUI...!!!

În România anului 2013, există încă oameni care au tupeul nerușinat să afirme inept, neadevărat și de multe ori doar de dragul contrazicerii, că Regele MIHAI a plecat din țară pe 3 ianuarie 1948 cu trei, patru sau chiar șapte vagoane pline cu aur și tablouri!

M-am contrazis de fiecare dată atunci când am descoperit astfel de ”exemplare”, afirmând cu tărie că bolșevicii de atunci nu ar fi ratat momentul să consemneze pe un microfilm sau scriptic  ”averea” cu care a ...fugit regele!

Ei bine iată că prin grija CNSAS care organizează în perioada 27 iunie-27 iulie a.c. la Biblioteca Națională o expoziție despre Dosarul de urmărire de securitate al Regelui, se pune capăt acestei ”controverse”, care încă mai bântuie prin mințile rătăcite ale multor cârcotași!

Regele n-a plecat cu vagoane încărcate cu bogății ci doar cu câteva valize în care se găseau lucruri personale.
Am transcris Raportul Siguranței Statului din ianuarie 1948, pe care vi-l prezint ad-literam:

R  A  P  O  R  T

 asupra plecării fostului REGE MIHAI

În ziua de 3 ianuarie a.c  la ora 17, au venit în gara Sinaia un convoi format din mașinile (sunt specificate numerele de înmatriculare) urmate de două camioane mari pline cu bagaje: cufere, geamantane și saci.

Acest convoi era însoțit de maiorul Vergotti și personal de la Palat.

Imediat a început îmbarcarea celor trei turisme în vagoanele ce se găseau garate în spatele fostei rampe regale – cât și a bagajelor sub directa supraveghere a lui Vergotti.

La ora 18, a sosit de la București garnitura specială cu care pleca Mihai din țară.

Paza trenului era asigurată de 25 de agenți de siguranță sub conducerea insp. Nicolski și comisar șef Vendel și de ostași și ofițeri din Divizia Tudor Vladimirescu.

Fiecare ușă a vagonului era păzită de un agent și un soldat cu armă automată. (...)

La ora 17.05 când au venit la gară camioanele cu bagaje, a sosit în fața gării auto A.C. 7942 American Press cu ziaristul englez Leonard Kirschen și încă trei ziariști americani, care sosiseră în Sinaia la ora 13.00.

După sosirea garniturii agenții de ordine sub conducerea comisarului șef Tiroiu (...) au început evacuarea persoanelor.

Leonard Kirschen și ziariștii americani au început să protesteze, cerând explicații din partea cui vine ordinul de evacuare.

La ora 19.15 au sosit la gară cu mașinile: Mircea ioanițiu, Nelly Catargi, Dr. Bianu, Col. Stanciu, Lt.col. Bercea Niculae și c-dor Gherghel Arpad.

Din informații am aflat că col. Stanciu însoțea trenul până la graniță.

D-na Catargi s-a urcat imediat în vagonul suitei, pe peronul fostei gări regale rămânând ceilalți, care după 10 minute au urcat în vagon, în afară de Lt.col. Bercea, c-dor Gherghel și Col. Stanciu cari au rămas pe peron.

Între timp în vagonul bucătăriei au fost încărcate un butoi cu brânză, saci cu cartofi, lăzi cu zahăr și pachete cu alimente.

La ora 19.45 s-a dat dispoziții ca Leonard Kirschen și ziariștii americani să fie poftiți să se suie în mașină și să plece din preajma gării, ceea ce au și făcut.

La ora 20.15 a sosit în gară Mihai cu mama sa și Jaques Vergotti. Mihai și Elena au trecut prin salonul gării și fără a sta de vorbă cu nimeni au suit în vagon.

Odată cu Mihai au mai sosit și două mașini Willys Overland cu bagaje, care au fost suite în vagon sub supravegherea lui Vergotti, a valetului Olteanu și a șoferului Moldoveanu - șoferul lui Mihai.
Olteanu valetu lui Mihai ducea două casete grele, de care s-a interesat special Vergotti întrebând de ele și dacă au fost duse în vagonul special al lui Mihai.

La ora 20.30 trenul special cu fostul Rege Mihai și suita - au părăsit gara Sinaia, cu destinația Lausanne – Elveția. –

Din Sinaia au plecat cu Mihai și Elena următorii: Mircea Ioanițiu, Nelly Catargi, Dr. Bianu, Jaques Vergotti, valetul Olteanu și șoferul Moldoveanu.

Din informațiile obținute de la Isp.Gl.Paraschiv, s-au aflat următoarele: Insp.Gl.Paraschiv se afla de două zile la castelul din Sinaia și a făcut controlul bagajelor suitei ce urma să-l însoțească pe Mihai. –

Bagajele lui Mihai nu au fost controlate și acesta a avut dreptul să aducă 12 valize ale sale, odată cu el la gară.

Din cele observate de noi, valizele care au fost duse la gară de Mihai cu 15 minute înainte de plecare – au fost 30.

Dl ministru Ghe. Gheorghiu Dej s-a interesat la telefon  prin Secretarul General, dacă s-a respectat ordinul ca bagajele lui Mihai să nu fie controlate.

După abdicare Mihai a stat foarte grav și izolat, iar Elena a plâns tot timpul.
De la București au plecat cu trenul special ce a sosit la Sinaia 32 de persoane, printre care și Negroponte, ginerele lui Barbu Stirbey cu soția și cei (...) copii.

Trenul special urma să se oprească la Săvârșin pentru a lua trei persoane.
Polițiștii și ostașii fac paza trenului până la graniță. Garnitura merge până în Elveția, de unde se va înapoia în țară.

Incidente – La ora 19.15 când a sosit în gară Mircea Ioanițiu, un elev de liceu care se afla sus pe șosea, crezând că Ioanițiu este Mihai, a strigat: TRĂIASCĂ REGELE!

Elevul a fost imediat arestat de șeful Siguranței Tiron și, din informațiile culese de la gardian, acesta este fiul unui maior din fosta Gardă Regală.

Imediat după acest incident au venit Leonard Kirschen și ziariștii americani, care s-au interesat de cele petrecute, luând note. (...)

Fotografii cu paginile raportului din dosarul de urmărire: