Dughin Leaks: Aleksandr Dughin la masă (rotundă) cu Guvernul Ponta

16 decembrie 2014  •  LIVIU CRĂCIUN

Cum a fost compusă lista?

O nedumerire pare să-i unească şi să-i macine deopotrivă pe cei aflaţi pe Lista lui Dughin şi pe simpatizanţii acestora: cum a fost compusă lista? Cum a ales Dughin în seara zilei de 14 decembrie 2013 pe cine să pună pe listă şi pe cine nu? Cum a ajuns Ion Iliescu lîngă Dan Puric, sau Vasile Ernu lîngă Victor Roncea, cum au ajuns rectori de universităţi lîngă antisemiţi notorii, neo-leninişti lîngă preoţi şi, deasupra tuturor, un fost prim-ministru puşcăriaş şi un fost preşedinte cu studii la Moscova? Nu ştim asta.

Andreea-Cristina Mihai, consilier în Ministerul Apărării Naţionale, detaşat la Tbilisi în cadrul Misiunii Uniunii Europene de monitorizare a Georgiei

Ştim însă că la trei zile după redactarea listei, adică în 17 decembrie 2013 seara, Aleksandr Dughin îşi rememora impresiile de la o întîlnire la care participase şi cu o delicată reprezentantă a Guvernului Ponta, Andreea-Cristina Mihai.  Întîlnirea se petrecuse cu circa zece zile înaintea redactării listei, în perioada 2-5 decembrie 2013.

Şi ştim asta pentru că Aleksandr Dughin şi-a aşternut gîndurile într-un document Office 2004 Test Drive User, pe 17.12.2013 între orele 21:23:00 şi 21:43:00, document pe care l-a trimis pe mail asistentului său George Gavrisha pe 11 ianuarie 2014 la 14:12:46, mail care a fost sustras acum cîteva săptămîni de hackerii ruşi (RUŞI, nu ucraineni! – notă pentru presa română) din gruparea Shaltai Boltai şi apoi redistribuit către întregul popor român de către ILD la începutul acestei luni.

Amintiri de la Castel

Întîlnirea a avut loc în cadrul unui colocviu organizat la Castelul Klingenthal, localizat în Alsacia, Franţa din punct de vedere geografic, Mitteleuropa, geopolitic vorbind. Castelul la care a fost găzduită Andreea-Cristina în perioada 2-5 decembrie 2013 nu îi aparţine lui Aleksandr, ci Fundaţiei Johann Wolfgang von Goethe din Basel, fundaţie înfiinţată de Alfred Toepfer, un generos finanţator al partidului nazist înainte de război şi al fugarilor nazişti începînd cu 1947, după eliberarea şi denazificarea sa. Deşi puţin cunoscute publicului larg, astfel de întîlniri la castel se petrec anual, cu uşile închise, încă din 2001 şi au drept scop pregătirea populaţiei europene pentru război.

Castelul Klingenthal, Alsacia, Franţa.

Colocviile la Castel sînt organizate de CiDAN (Civisme Défense Armée Nation), un fel de Sindicat al lui Dogaru însă cu generali, sponsorizat de Ministerul Apărării din Franţa, în parteneriat cu Gesellschaft für Wehr- und Sicherheitspolitik (GfW) (Asociaţia pentru Apărare şi Politici de Securitate), echivalentul acestora în Germania.

Evenimentul se desfăşoară cu casa închisă, iar invitaţiile de participare se trimit în mod exclusiv persoanelor de interes, numite convenţional multiplicatori de mesaj: jurnalişti, profesori universitari, etc.

Iar mesajul este că Europa are nevoie de unitate, de demnitate şi de o conjugare şi o consolidare a eforturilor comune în domeniul apărării şi securităţii. Adică de o armată europeană. Demnă (în faţa imperialismului american), independentă (de NATO), integrată (pe axa Paris-Berlin-Moscova).

Dar să nu anticipăm.

Să revenim la amintirile de la Castel ale lui Aleksandr Dugin:

„Important: militarii francezi sînt extrem de critici în relaţia cu Statele Unite, NATO şi faţă de direcţia Sarkozy/Hollande. Ei văd în Putin şi Rusia o protecţie a suveranităţii. Mai precaut, însă în acelaşi spirit, s-au exprimat generalii germani (inclusiv fostul şef al BND – Serviciul Federal de Informaţii). A participat şi creatorul din 1992 al Eurocorps. Gata să continue cooperarea cu Rusia şi cu Mişcarea Eurasiatică, în care vede forţa intelectuală de vîrf a Federaţiei Ruse. În conducerea comitetului de organizare se află un grup de anti-atlantişti, anti-americani şi, o parte, pro-ruşi.”

E-mail-ul 317 trimis de Aleksandr Dughin către asistentul său, George Gavrisha.

Domnişoara Andreea-Cristina Mihai, reprezentanta Guvernului Ponta la această întîlnire, este proaspătă deţinătoare de doctorat în ştiinţe politice laFacultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA, consilier în cadrul Departamentului pentru politica de apărare şi planificare în Ministerul Apărării Naţionale şi este detaşată în prezent în Misiunea Uniunii Europene de monitorizare a Georgiei. Domeniile sale de interes profesional par a fi „noua violenţă arhaică” (vezi Derrida) şi „rolul HUMINT în armata viitorului” (vezi Turnătorie). Altfel spus, fană post-structuralistă a lui Obama, adversar hotarît al abordărilor „simpliste” ale lui Bush şi sincer interesată de rolul turnătorilor în propăşirea păcii şi înţelegerii între popoare; adică, un cadru de nădejde. Florian Bichir însuşi, rememorînd cu plăcere o întîlnire din sediul redacţiei Evenimentul Zilei, mărturiseşte: „Noile forme de terorism şi apariţia acestora mi-au fost explicate de volumul Andreei-Cristina Mihai.” Ba mai mult, nu se fereşte să recunoască evidenţa: „În ciuda eforturilor asidue, consumatoare de resurse uriaşe, depuse de tabăra Occidentului, instabilitatea din fostul Babilon – Orientul Mijlociu Extins – confirmă teza Andreei-Cristina Mihai.”

Doctoratul a fost realizat sub îndrumarea prof. univ. dr. Mihail E. Ionescu și a fost susținut pe 29 iulie 2011. Cu doi ani înainte, la începutul lui 2009, Dl Ionescu i-a publicat D-rei Mihai un scurt articol în Monitor Strategic (revistă editată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, o structură de cercetare asociată MApN), articol care a stat la baza studiilor ei de doctorat, p. 47-58. Cu mici modificări, articolul a apărut în același an și într-un număr al revistei SNSPA, Perspective Politice, p. 60-72. Pe site-ul MApN pot fi accesate Declarațiile de Avere completate de D-ra Mihai pentru anii de activitate 2008, 2009, 2010, 2011 și 2012 în slujba (consilier UM 02528) Ministerului. Din motive necunoscute pentru noi Declaraţia de Avere pentru anul 2013 nu a fost depusă pe site alături de cele din anii precedenţi.

Colocviul

Pentru a gusta puţin din atmosfera Castelului alsacian la care s-au văzut Aleksandr şi Andreea-Cristina, urmărim intervenţiile invitaţilor, accesibile publicului larg prin bunăvoinţa CiDAN pe site-ul acestora.

Obiectivul simpozionului din 2013 (şi viziunea) sînt prezentate bombastic în Cuvîntul de Deschidere al Generalului de Brigadă (2S) Yves Beraud, director general al CiDAN:

„O Europă în criză se confruntă cu destinul la ceasul marilor alegeri strategice: ce provocări urmează, ce ambiții de a satisface ce interese de putere, cum să acţioneze şi nu doar să reacţioneze, ce mari alianțe strategice?”

„Analizele economice din 2012 au arătat că Europa are posibilitatea de a alege între, pe de o parte, continuarea politicii de vasalitate faţă de SMI (Sistemul Monetar Internaţional) bazat pe dolarul american, riscînd astfel să fie atrasă în prăbușirea economiei americane, și, pe de alta, printr-o strategie de forţă, să aleagă eliberarea prin afirmarea Euro ca monedă de referință mondială, cel puțin la egalitate cu dolarul american, precum și prin iniţierea de parteneriate strategice cu toate sau cu o parte dintre ţările BRICS.”

Pentru reafirmarea unei „Europe Puternice”, este „indispensabilă” înfiinţarea unei armate europene puternice şi gata de acţiune (şi – anticipăm noi – aflată sub comandă franco-germană şi beneficiară a asistenţei şi consultanţei de specialitate ruseşti).

Generalul (2s) Jean-Paul Thonier preia cuvîntul şi luminează asistenţa asupra subiectului „Politica de securitate și apărare a Franței în Africa în lumina relațiilor complexe moștenite dintr-un trecut complicat”

Trecutul complicat este perioada colonială care îi trezeşte generalului sentimente complexe. După o serie lungă de date statistice din care reiese că Africa este mare, aflăm adevăratele sale drame: întreg continentul se află în criză – crize umanitare, ecologice, medicale, de securitate, politice, etc.

Nu e de acord cu Obama care susţine că Africa are nevoie de instituţii puternice. „Instituțiile au doar valoarea oamenilor care le populează. Așadar, mă tem că Africa încă are nevoie de oameni forte, chiar dacă graniţa este fină între dictatori și conducătorii luminaţi.”

Face o scurtă istorie a Francafricii. Colonialismul a fost un dublu traumatism – pe de o parte, sclavia, pe care nu au inventat-o francezii si, pe de alta, infantilizarea. Colonizarea a fost iniţiată de Umanişti, cu intenţii bune, dar aveau şi interese materiale; citat Jules Ferry: „Rasele superioare au un drept asupra raselor inferioare”, iar „naţiunile europene s-au achitat cu măreţie şi onestitate de această sarcină superioară a civilizării.” În acea perioadă s-a consolidat frăţia franco-africană.

Au urmat diverse evenimente istorice. Apoi decolonizarea. Din păcate, Africa s-a trezit imediat în mijlocul Războiului Rece, sfîşiată între interesele materiale ale SUA şi URSS. Războiul Rece a stricat tot, singura speranţă a africanilor era Franţa, atunci a apărut mitul Francafricii. După căderea Zidului Berlinului, Mitterand a ţinut o cuvîntare istorică: „Vîntul Libertăţii va bate şi spre sud”. Deşi un „discurs profetic, perfect înţeles de africanul de pe stradă”, se pare că nu a avut nici un fel de urmări practice timp de 23 de ani. Franţa a avut (şi are) preşedinţi slabi care nu şi-au asumat responsabilitatea pentru Africa. Europa la fel, nu e furnizor de securitate, e maxim „un ONG umanitar”. Avem nevoie de o armată europeană unitară şi puternică care să-şi asume „să facă treaba” (faire le job).

Dl General Thonier a folosit şi o serie de diapozitive interesante cu hărţi africane, pregătite de Bernard Lugan, istoric revizionist, africanist, apropiat de Frontul Naţional şi cu o rubrică permanentă pe site-ul lui Alain Soral.

Domnul J.C. Manifacier a fost prezentat auditoriului (în mijlocul căruia îi regăsim pe Andreea-Cristina şi Aleksandr) astfel: pensionar, fost profesor de fizică (electronică) la Universitatea Montpellier 2, specializat în semiconductori şi celule fotovoltaice, a facut nenumărate călătorii şi stagii de cercetare în SUA, Venezuela, Iran, Egipt, Irak, Israel, etc; pasionat de geopolitică, dezinformare media şi istorie.

Subiectul său: „Războiul Civil din Siria. Realitate şi propagandă”. Dacă nu obişnuiţi să citiţi printre rînduri, precizăm mai clar: pasiunea de o viaţă a D-lui Manifacier este poporul evreu şi, mai precis, suferinţele pe care acesta le provoacă în mod constant şi neruşinat de-a lungul istoriei tuturor celorlalte popoare. De această dată analizează sîrguincios modul abject în care ziarul sionist New York Times manipulează opinia publică şi decidenţii politici mondiali în privinţa conflictului din Siria astfel încît războiul să fie cîştigat de evrei.

„Liniile de forţă sînt:

– Apărarea intereselor americane și israeliene (nu neapărat în această ordine) în lume şi asta fără cea mai mică grijă pentru ideea de justiție sau de respect pentru adevăr;

– Elogiul cosmopolitismului şi a tuturor deviaţiilor sociale, cu cît mai puţin naturale, cu atît mai bine;

– Utilizarea permanentă în cadrul informaţiilor prezentate a dublei măsuri, a dublului standard, geometrie variabilă, dublă etică, limbaj dublu (…);

– Repetarea ad nauseam a informațiilor considerate utile pentru linia politică a ziarului, indiferent de importanța lor reală. Prezentările jurnaliştilor sînt întotdeauna apreciative și de multe ori chiar părtinitoare. Această anaforă jurnalistică, de o mare putere de convingere într-un discurs politic, este foarte eficientă pentru îndoctrinarea unui simpatizant și/sau a unui cititor necritic. Informațiile care pot contrazice această linie sînt, dimpotrivă, prezentate pe scurt și, în general, nu sînt repetate;

– Critici adesea feroce la adresa tuturor formelor de naţionalism, patriotism sau înrădăcinare, cu excepția celor care ţin de cele două ţări menţionate mai sus;

– O logică foarte elastică în unele articole: uitarea frecventă a principiilor non-contradicţiei şi cauzalităţii, erori nevinovate şi jumătăţi de adevăruri, mergînd de la simple sofisme pînă la minciuni neruşinate!

– Lipsa de empatie pentru popoarele irakian, libian, sirian etc. care suferă consecințele dramatice ale acestei propagande.”

În plus, se pare că numeroase articole din NYT îl critică pe Putin pentru susţinerea sa faţă de Iran şi Siria şi sînt de-a dreptul rusofobe. Ca exemplu clar de efect devastator al propagandei evreieşti de la NYT, cităm:

„O mare majoritate a cetățenilor noștri au fost convinși că Iranul, prezentat ca unul dintre centrele „terorismului internațional”, vrea să distrugă Israelul. Numeroase articole din NYT sau INYT o repetă, de regulă în mijlocul unui articol referitor la această țară: „… Iran, despre care se ştie că vrea să distrugă Israelul …”. Un exemplu tipic de minciună neruşinată – în urmă cu doi ani, într-un videoclip disponibil pe site-ul NYT un ministru israelian a recunoscut că guvernul său a ştiut întotdeuna că aceasta e o minciună, dar e o minciună utilă Israelului. Reamintim că liderul suprem iranian a afirmat doar că statul Israel, ţinînd cont de tratamentul inuman pe care îl aplică poporului palestinian, <>”

Urmează o serie lungă de exemple concrete de minciuni sioniste neruşinate apărute în NYT despre conflictul din Siria, despre Rusia, Iran, Irak, Libia, etc. În fine,

„Aceasta explică de ce Rusia și Iranul, care nu sînt ţări imperialiste sînt atacate dur şi nedrept şi aceasta, în mod paradoxal, tocmai de ţări care au practicat purificarea etnică a milioane de indieni americani sau practică şi astăzi în deplina indiferenţă a jurnaliștilor NYT, furtul de pămînt şi mutarea forțată, de trei generații, a milioane de palestinieni.”

„În concluzie, să ne reamintim un (bun) slogan din 1968: Deschideţi ochii, închideţi televizoarele!”

Sau ziarul. Sau site-ul. Mă rog. Nu ştim dacă discursul D-lui electronist Manifacier a fost aplaudat de Andreea-Cristina, reprezentanta Guvernului Ponta la această manifestare, dacă aplauzele sale au fost entuziaste sau doar politicoase. Dar ştim sigur că D-şoara Andreea-Cristina nu a plecat. Urma discursul marelui geopolitician eurasianist Michel Grimard şi apoi, imediat, discursul României. Nu putea să ne facă de rîs ţara în faţa unei asemenea auguste adunări. Nu în faţa lui Aleksandr.

Michel Grimard, om politic francez, idealist pragmatic, gaullist de stînga, şi-a cîştigat faima internaţională prin cei 17.1 milioane de barili de petrol contralapte praf pentru copiii irakieni pe care i-a schimbat cu Saddam Hussein. În zilele noastre conduce un mic dar activ fan club Putin, numit Adunarea pentru Organizarea Unităţii Europene, din care fac parte în jur de 20 de politicieni locali şi regionali francezi.

Conferinţa sa este publicată şi pe site-ul organizaţiei unde promite „să difuzeze, în momentul în care vom avea la dispoziţie originalul, intervenţia Domnului Aleksandr Dughin”. Eveniment care nu s-a mai întîmplat, dovadă că nici în politicienii francezi îndrăgostiţi de Rusia nu se poate avea încredere. Cuvîntarea la Castel a lui Aleksandr lipseşte şi din publicaţia CiDAN, rămîne deocamdată un mister pentru români, singura dintre noi care ştie ce a spus Aleksandr rămîne în continuare Andreea-Cristina.

Intervenţia lui Michel Grimard se intitulează „Poziţionarea Rusiei (Uniunea Europeană sau Uniunea Eurasiatică)”, iar materialul prezentat poate fi regăsit sub diverse titluri în celelalte conferinţe ale sale, în interviuri, în articolele publicate pe Vocea Rusiei, ediţia franceză, sau în statutul organizaţiei.

Ideile de bază sînt simple: „Dezvoltarea unei Europe independente, capabile de acţiune, prin ea însăşi şi pentru ea însăşi” şi „Efortul pentru o cooperare strînsă cu Rusia, într-o perspectivă unitară”. Adică: Dl Grimard visează o Europă Mare din care face parte şi Rusia.

Dl Grimard nu se dă în vînt după Uniunea Eurasiatică. Înţelege raţiunile pragmatice pentru care Putin a creat Uniunea Vamală (el însuşi a creat în urmă cu vreo 15 ani o uniune similară între dînsul şi Saddam Hussein), însă dacă este vorba de lucruri şi acţiuni serioase, acestea ţin de unirea împotriva pericolului american: Europa ar trebui să-şi cîştige independenţa, adică să rupă orice alianţă cu SUA, în special NATO, ţările europene, cele din UE şi Rusia, să se regăsească şi să întemeieze împreună cel mai puternic stat din lume, Europa Mare (cu o „prelungire indispensabilă spre est”, pînă la Vladivostok, adică). Un astfel de stat ar avea cu adevărat liber arbitru şi demnitate, ar fi deplin ostil faţă de SUA (şi şi-ar permite asta pentru că ar fi mult mai puternic decît SUA), s-ar întemeia pe principiile Revoluţiei Franceze şi ar fi prietenos cu statele arabe din Orientul Mijlociu şi cu alte state din sudul Rusiei pe care nu le mai enumerăm.

„Eurasianismul se bazează pe o doctrină geopolitică pe care Domnul Aleksandr Dughin, filosof şi geopolitician, aici prezent, a reînviat-o sub forma neo-eurasianismului.”

„Deci, ideea mea despre Eurasianism este cu siguranță mult mai simplistă, faţă de doctrina geopolitică şi filosofică dezvoltată la începutul anilor 1920 şi reluată astăzi într-o formă puţin diferită de Dl Aleksandr Dughin, un proeminent expert pe această temă. Pentru el, din cîte am înţeles, neo-eurasianismul nu mai este doar o ideologie politică, ci un întreg sistem de gîndire şi o viziune asupra lumii. Opoziţia civilizaţională de la baza Eurasianismului nu mi se pare ireversibil. Dar nu am nici o îndoială că domnul Aleksandr Dughin va dori din toată înima să-şi apere poziţia, cu toată strălucirea de care îl ştim capabil.”

Nu putem încheia fără obligatoriul citat celebru din de Gaulle:

„Pe baza acestor dovezi, este necesar şi este momentul potrivit pentru Uniunea Europeană să-şi regîndească sistemul de alianţe şi, mai ales, să-şi redefinească relaţia cu Statele Unite şi să-şi consolideze legăturile cu Rusia, acest „pilon esenţial al Europei”, după cum a declarat Generalul de Gaulle în 1968.”

Domnişoara Andreea-Cristina Mihai, Ministerul Apărării din Româniaprezintă lucrarea „UE și Federația Rusă. O perspectivă dinspre România.” Ea este descrisă astfel distinsului auditoriu:

„Andreea-Cristina MIHAI lucrează pentru Ministerul român al Apărării din 2008, în calitate de Consilier în cadrul Departamentului de Politică și planificare a apărării. La începutul anului 2014, este detaşată la Misiunea UE de monitorizare în Georgia.

Domnișoara Mihai a absolvit Ştiinţe Politice (licenţa la Universitatea din București, Master în Afaceri Internaționale la Institutul de Studii Politice – Sciences Po Paris şi gradul de doctor în ştiinţe în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, București).

Cartea sa, Războiul împotriva „noii violenţe arhaice”. Rolul HUMINT în armata viitorului, urmează să fie publicată în limba română, în aprilie 2014, la Editura Militară din București.”

Întîlnirea cu Aleksandr la Castel pare să fi fost de bun augur pentru carierele amîndurora. Aleksandr şi-a definitivat Lista în numai cîteva zile, iar Andreea-Cristina a primit în doar cîteva săptămîni o detaşare într-o misiune de supraveghere a Uniunii Europene în Georgia.

Revenind la prezentarea domnişoarei, pentru început ne sare în ochi diferenţa de ton faţă de restul vorbitorilor, efortul depus pentru atingerea aparenţei unei neutralităţi perfecte sau, ca să apelăm la o graţioasă exprimare care îi aparţine, a unei „neutralităţi binevoitoare” în caracterizarea relaţiilor UE-Rusia.

O mare parte a intervenţiei este ocupată de un pomelnic al întîlnirilor bilaterale, acordurilor, parteneriatelor, proiectelor şi iniţiativelor comune cu Rusia, care ne-a stîrnit vagi reverii cu reexaminări de toamnă la SNSPA. La o citire mai atentă însă, distingem şi cîteva elemente notabile: istoria relaţiilor UE-Rusia pare să fi început relativ abrupt la inceputul anilor 2000, relaţiile au avut suişuri şi coborîşuri dar nu pare să aibă cineva vreo vină pentru acestea (dramele par să ţină mai degrabă de domeniul geografiei decît de cel al relaţiilor).

Aparent în contradicţie cu titlul, spaţiul cel mai generos este alocat relaţiilor„cordiale” (ghilimelele îi aparţin) între NATO şi Rusia, între Statele Unite şi Rusia. Spun aparent, pentru că un ascultător iniţiat, cum e Aleksandr, va observa imediat că relaţiile UE-Rusia, caracterizate ca avînd o „evoluţie complexă”, par să fi fost afectate semnificativ de „cordialitatea” SUA-Rusia, aşa că rămînem pe temă. Pe lîngă lucrurile care apar explicit, găsim interesante şi lucruri sau cuvinte care nu sînt pomenite nici măcar o dată: Putin, comunism, sovietic, dictatură, şantaj, ocupare, anexare, etc.

Un alt element pe care îl găsim interesant şi care va stîrni probabil invidia studenţilor la SNSPA este că discursul domnisoarei, conform notei redactorilor CiDAN, a fost modificat şi completat în aprilie 2014, la mai bine de 4 luni de la prezentarea acestuia în cadrul Simpozionului la Castel. Este singura intervenţie în această situaţie.

Una dintre completări se referă la una dintre „provocările” de securitate care rezultă din „complexitatea imaginii de ansamblu a securităţii regionale” în Zona Extinsă a Mării Negre:

„- Conflictele interne care au izbucnit în anii ’90 pentru ca apoi să ia o formă permanentizată de conflicte îngheţate (Nagorno-Karabah, Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria). La acestea se adaugă criza recentă din Crimeea şi din alte teritorii ucrainene cu o majoritate covîrşitoare rusă (nr: versiunea finală redactată în aprilie 2014);”

Cealaltă completare încheie o serie dintr-un alt tip de provocări, de această dată provocări ale UE îndreptate împotriva Rusiei. Imediat după Sumitul UE-Rusia de la Ekaterinburg, 3-4 iunie 2013, unde „s-a abordat subiectul unui acord de cooperare în domeniul militar şi al operaţiunilor de menţinere a păcii, dar şi alte aspecte de interes comun pentru ambele părţi”, aşadar imediat după această victorie diplomatică de etapă, UE a ridicat embargoul asupra armelor destinate Siriei şi s-au semnat „acorduri de asociere între UE şi Georgia, respectiv Moldova”. Previzibil, aceste provocări au „generat remarci virulente din partea oficialilor ruşi”; ca exemplu semnificativ de remarcă virulentă, este prezentată declaraţia ambasadorului rus la Bucureşti: „UE construieşte un zid de jur împrejurul Federaţiei Ruse pentru a o izola de statele vecine”. Şi completarea:

„În plus, recenta criză ucraineană şi diferenţa evidentă de abordare între perspectivele Uniunii Europene şi ale Federaţiei Ruse în privinţa securităţii şi a definirii conceptului de menţinere a păcii ar putea duce la o stagnare a relaţiilor dintre cele două părţi şi ar putea marca începutul unei noi ere. Cu toate acestea, UE încearcă să joace un rol de moderator în dialogul ruso-ucrainean pentru a ajuta la aplanarea conflictului şi la stabilizarea situaţiei de securitate din regiune (ibid, nr).” (ibid, adică: versiunea finală redactată în aprilie 2014)

Acestea sînt cele două aspecte de comunicare cu care nu era împăcată D-ra Andreea-Cristina şi a ţinut să le clarifice gazdelor de la Castel şi cititorilor acestora în aprilie 2014, din Georgia. Nu ne rămîne decît să adăugăm concluzia intervenţiei:

„Deşi s-au înregistrat unele dezacorduri care ar putea plasa România în opoziţie cu Federaţia Rusă (scutul antirachetă, perspectiva regională asupra procesului de aderare la NATO pentru Georgia, sprijinul pentru parcursul european al Republicii Moldova şi pentru evoluţia situaţiei de securitate din Ucraina), poziţia oficială a României în relațiile sale cu Federația Rusă este conformă angajamentelor sale în cadrul NATO și UE. Rămîne, aşadar, într-o sferă de neutralitate binevoitoare, încercînd în acelaşi timp să evite o escaladare artificială a tensiunilor.”

Din dorinţa de a veni din nou în sprijinul cititorilor noştri care poate întîmpină dificultăţi la citirea printre rînduri si, de ce nu, şi pentru a face o legătură cu activităţile din zilele noastre ale D-şoarei Andreea-Cristina în Georgia, vă invităm să citiţi articolul distribuit pe Facebook la 6 dec 2014, ora 8:30 (pentru curioşi, fotografia din header pare să fie dintr-o excursie mai veche în Egipt, nu de la locul de muncă actual din Georgia).

Este vorba despre un interviu cu Dl Călin Georgescu din care aflăm că România este, din păcate, condusă de nişte lachei cosmopoliţi care lustruiesc pantofii imperialiştilor americani care l-au atras într-o cursă pe Ianukovici şi au distrus Ucraina, soartă care ne aşteaptă şi pe noi dacă vom continua să suportăm modelul economic neoliberal, abuzurile DNA şi acordul cu FMI.

Dat fiind că singurele două articole distribuite public pe Facebook de D-şoara Andreea-Cristina sînt recenzia cărţii sale publicată de Florian Bichir înEvenimentul Zilei şi acest interviu, nu putem decît să presupunem că mesajul D-lui Călin Georgescu a impresionat-o profund.

Domnişoara Anna Przybyll, doctorand la Universitatea din Varşovia, Facultatea de Jurnalism, membră a Clubului de la Weimar şi angajată la Departamentul Externe al cotidianului Polska The Times, luminează asistenţa pe subiectul Percepţia „Pericolului Oriental” în Polonia. Nenumărate statistici care„niciodata nu mint” relevă aspecte complexe, cu lumini şi umbre, ale relaţiei polonezilor cu ruşii. Polonia este 1un model, un partener economic şi un rival istoric pentru Rusia”. Polonezii par să aibă încă unele temeri în privinţa unei alianţe între Uniunea Eurasiatică şi Germania. Polonezii sînt slavi ca şi ruşii, dar din punct de vedere religios sînt catolici ca şi europenii; prin urmare, D-şoara Przybyll ar prefera ca în cazul unei asemenea alianţe, Polonia să fie„subordonată Germaniei”. Nu vede vreun motiv ca integritatea teritorială a Poloniei contemporane să fie păstrată. Dincolo de punctele dificile ale relaţiei cu Rusia (ocupaţii, Katyn, Smolensk, etc) ar trebui să ne aplecăm mai mult asupra punctelor luminoase: „cooperarea religioasă şi schimburile între tineri, fermenţi ai cunoaşterii mutuale şi deţinători ai viitorului.”

Generalul (2s) Daniel Schaeffer, fost ataşat militar în China (’97-2000), Vietnam (’91-’95) şi Thailanda (’86-’89), expert în strategia militară a Chinei avertizează asupra semnificaţiei ultimelor mişcări ale Chinei în Marea Chinei de Sud. O a doua intervenţie a sa are ca subiect războiul informatic al Chinei împotriva Statelor Unite.

În acest context prezintă rolul crucial reprezentat de firma de stat Huawei în asaltul chinez asupra Occidentului, chestiune despre care nu ne îndoim Andreea-Cristina i-a povestit la întoarcere şi prim-ministrului său Victor Ponta. Europa (şi Rusia) trebuie să-şi întărească capacităţile militare şi informatice pentru a rezista Chinei.

Generalul în retragere Pierre Charbonnier vorbeşte despre „Marele joc sino-american”. Nu avem la dispoziţie decît o sinteză din care aflăm că marele pericol al lumii actuale este invidia americană faţă de succesele economice ale Chinei. Profeţiile geostrategice par punctul său tare: China „va păşi pe lună în 2025”, „va evolua politic înspre o democraţie de tip chinez”, va urma „un compromis strategic între cele două superputeri care va permite reunificarea paşnică a celor două Corei şi a celor două Chine”. Toate acestea însă nu vor folosi la nimic „dacă SUA nu-şi vor retrage trupele din Asia” pentru că „în 2030 va începe războiul sino-american”.

Amiralul columbian în retragere David René Moreno, o floare rară pe plaiurile Alsaciei, a avut o intervenţie în limba spaniolă, o prezentare foarte echilibrată a situaţiei şi perspectivelor Braziliei pe plan intern (economic, social, securitate) şi extern (locul acesteia în „concertul” naţiunilor). Nu putem decît presupune că nu înţelege limba franceză, a primit invitaţia pe adresa Asociaţiei Amiralilor şi Generalilor în Retragere din Columbia pe care o conduce şi a participat, dat fiind că invitaţia venea de la organizaţii similare din Franţa şi Germania, fără să ştie că e un festival anti-american în cinstea lui Aleksandr Dughin, invitat special de la Moscova. Sau era curios să-l vadă de aproape pe Aleksandr.

Procurorul francez Jean-François Assal, specializat în combaterea criminalităţii organizate cere „Sprijinul forţelor armate în lupta împotriva crimei organizate”.

Face o sinteza a crimei organizate în Franţa. Mai întîi enumeră pe scurt tipurile de organizaţii criminale franceze: „tradiţionali” (carteluri de droguri – nu asemănătoare celor italiene, spălare de bani, banditism – aici se remarcă ţiganii), „suburbii sensibile” (marocani – se ocupă cu trafic de droguri).

Apoi vin organizaţiile criminale străine, prezentate pe larg. Pe locul întîi se află cele din Balcani (cu exemple practice de acţiuni): albanofoni, croaţi, sîrbi, români, bulgari (se ocupă cu trafic de stupefiante, de arme, de fiinţe umane, criminalitate informatică; unii dintre ei sînt violenţi; au armament de război). Apoi grupările turcofone: vin din Turcia şi din Bulgaria (trafic de stupefiante, de fiinţe umane).

Grupările rusofone – acestea constituie „mafia rusă”, numită şi Organizatsiyasau Mafia Roşie.

Mafioţii ruşi sînt: georgieni, armeni, ceceni, baltici, moldoveni şi ucraineni. Adică, sînt orice altceva în afară de ruşi. Şi sînt foarte violenţi.

Apoi vin Mafiile italiene: Ndrangheta, Camorra, Cosa Nostra şi altele mai mici. Italienii au profitat de mondializare, sînt discreţi şi au o parte bună: introduc o parte din bani în circuitul economic legal.

Apoi avem ţiganii: aceştia operează în bande, au susţinerea binevoitoare a protestatarilor profesionişti, fapt care conduce la o relaxare a autorităţilor în ceea ce îi priveşte. Se ocupă de furturi, banditism, etc.

La „şi altele”, avem organizaţii criminale africane, asiatice, bande de motociclişti. Nesemnificative.

În partea a doua a întervenţiei prezintă soarta tristă a poliţiei şi procuraturii franceze în lupta cu aceste hoarde înarmate de barbari est-europeni (nu ruşi) şi ţigani. Prea puţini magistraţi (de fapt, prea mulţi criminali), prea puţine fonduri (spre exemplu, se cheltuie foarte mult, prea mult cu traducatori/traduceri pentru delincventi), prea multe drepturi („religia Drepturilor Omului”).

„Penetrarea, nu a drepturilor omului, ci a ideologiei „drepturilor omului”, a condus treptat la o formă de obstrucţie a anchetelor pe motive de apărare a vieţii private, în timp ce Apple, Samsung, Google fac geolocaţie pe smartphone-ul dvs, vă instalează cookie-uri pe discuri pentru a vă afla preferinţele, gusturile, plăcerile, viaţa sexuală,…”

Nu se mai poate aşa. Trebuie schimbată placa. Singura soluţie este implicarea armatei. Armata poate asculta şi bruia telefoane, poate fila şi filma cu drone, poate interveni eficient.

Există însă unele reţineri. În primul rînd de natură psihologică: unora li se pare nelalocul lui ca armata să intervină pe teritoriul naţional. Dar au facut-o deja în Guyana, aşa că ar putea trece foarte uşor peste asta. Apoi ar fi cîteva dificultăţi de natură tehnică: spre exemplu bruiajul pe scară largă ar putea avea unele efecte asupra funcţonării serviciilor medicale (se poate rezolva prin cooperare), supravegherea cu drone ar putea stîrni suspiciunea unor cetăţeni (le putem reaminti că oricum există camere de supraveghere în diverse locuri). De asemenea, este nevoie sporită de atenţie la pătrunderea în societate a ideilor subversive, extremiste sau a corupţiei – şi în acest domeniu armata este mai bine pregătită faţă de instituţiile civile, are personal bine pregătit şi loial. Ar mai fi cîteva texte de lege care trebuie modificate urgent pentru a permite utilizarea armatei în astfel de acţiuni în sprijinul poliţiei sau magistraturii.

„În concluzie, capacitatea armatei de a acționa în sprijinul şi/sau pentru susţinerea poliţiei judiciare este perfect posibilă şi reprezintă doar o problemă de voinţă politică. Sinergia necesară între ministere este esențială pentru securitate şi apărare în zilele noastre.”

Generalul (2s) în retragere Jean-Paul Thonier primeşte din nou cuvîntul şi încheie Colocviul la Castel cu o scurtă exortaţie filozofico-sentimentală intitulată „Imperative şi exigenţe ale angajamentului militar” pe marginea dificultăţilor întîmpinate de ultimii doi preşedinţi francezi în luarea deciziei de a iniţia conflicte armate.

Cum a văzut Aleksandr Dughin evenimentul

Reproducem traducerea documentului elaborat de Aleksandr Dughin în seara zilei de 17.12.2013:

Organizaţia CIDAN Civisme Défense Armée Nation

Reuneşte înalți oficiali militari francezi și germani, precum şi pe cei mai influenţi experţi militari şi de strategie ai UE. Finanţat de Statul Major General al Franţei. Colaborează cu Statul Major General al Germaniei.

Susține colocvii anuale (închise / fără presă). Conducători amiralul Pierre Lacoste şi generalul Yves Beraud.

La Colocviul din 2-5 decembrie 2013 de la Castelul Klingenthal (la Strasbourg) s-au discutat subiectele:

1. Pregătirea unei noi intervenţii franceze în Africa (probabil în Republica Centrafricană, nu a fost specificat în mod direct, vorbitorul a spus „una dintre ţările subsahariene”). Discutat situația forțelor armate franceze în Mali.

2. Problema intereselor Europei în Siria. Sprijin atent pentru Putin şi critică precaută a SUA şi Hollande.

3. Rusia şi Uniunea Eurasiatică. Rapoarte prezentate de Aleksandr Dugin şi Michel Grimard (în favoarea Uniunii Eurasiatice). Poziţia critică invitaţii A. Przybyll (Polonia), A.-C. Mihai (România).

4. China și SUA: strategia de război cibernetic, probabilitatea unui conflict. Generalul Charbonnier, generalul Schaeffer.

5. Org-criminale, mafia şi terorismul în Europa.

Important: militarii francezi sînt extrem de critici în relaţia cu Statele Unite, NATO şi faţă de direcţia Sarkozy/Hollande. Ei văd în Putin şi Rusia o protecţie a suveranităţii. Mai precaut, însă în acelaşi spirit, s-au exprimat generalii germani (inclusiv fostul şef al BND – Serviciul Federal de Informaţii). A participat şi creatorul din 1992 al Eurocorps. Gata să continue cooperarea cu Rusia şi cu Mişcarea Eurasiatică, în care vede forţa intelectuală de vîrf a Federaţiei Ruse. În conducerea comitetului de organizare se află un grup de anti-atlantişti, anti-americani şi, o parte, pro-ruşi.

Documentul ataşat în e-mail-ul 317, intitulat „Organizaţia CIDAN Civisme Défense Armée Nation”.

Despre acest document scrie şi Anton Shekhovtsov aici.

Concluzii

Am prezentat pe larg contribuţiile invitaţilor la Castel pentru a oferi cititorilor noştri o imagine cît mai fidelă a naturii evenimentului la care Guvernul Ponta a trimis un reprezentant.

• La Castelul Klingenthal a avut loc în decembrie 2013 un hatefest explicit antiamerican, antisemit, anti-NATO, anti-Occidental la care invitatul de onoare a fost reprezentantul Rusiei, Aleksandr Dughin. De ce a participat un reprezentant al Guvernului Ponta la o asemenea sindrofie?
• De ce nu a fost comunicată public participarea? La ce alte evenimente anti-Occidentale participă România? Care este orientarea noastră în politica externă?
• De ce reprezentantul României şi-a modificat contribuţia în aprilie 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia? De ce completările par să reflecte eufemistic, relativizant, acest eveniment?
• Contribuţia României la colocviu pare neutră; este singura intervenţie de acest tip, toţi ceilalţi vorbitori (cu excepţia amiralului columbian) au fost cît se poate de flagrant ostili la adresa Occidentului, SUA, NATO şi favorabili iniţierii unei alianţe alternative între UE şi Rusia; luînd în cosiderare faptul că intervenţia României este singura care a fost modificată în aprilie 2014, ne putem întreba dacă textul publicat reprezintă contribuţia reală din decembrie 2013; alte publicaţii sau preferinţe ale reprezentantului României (cum ar fi popularizarea interviului cu Călin Georgescu) profilează un sistem de gîndire apropiat celorlalţi participanţi la Colocviu; aşadar, care a fost poziţia reală a României condusă de Ponta pe aceste teme?
• Din prezentarea oferită de organizatori (CiDAN) lipseşte intervenţia lui Aleksandr Dughin. Michel Grimard i se adresează direct în cuvîntul său şi prefaţează intervenţia sa. Pe site-ul R.O.U.E. este promisă publicarea intervenţiei lui Dughin, dar aceasta nu se mai întîmplă. Dughin însuşi spune că a avut o prezentare. Ce a spus Dughin la Castel?
• De ce a fost promovat reprezentantul României la cîteva săptămîni de la acest eveniment? Care este misiunea sa în Georgia? Există vreo legătură între acest eveniment şi Lista lui Dughin în care România are o poziţie proeminentă, listă elaborată de acesta la vreo saptămînă după sindrofie şi cu trei zile înainte de documentul în care rememorează atracţiile principale ale sindrofiei?

Marisica se retrage!

"În acest moment mă retrag din Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei.
N-am făcut compromisuri, și nu voi face. Nu pot fi de acord cu anexarea politică susținută din ce în ce mai intens de Cătălin Șerban împreună cu câțiva membri ai Consiliului Director și nici cu condiționarea financiară a membrilor A.N.R.M.
Nimeni și nimic nu-mi poate cere să abandonez valorile în care am crezut și cărora mi-am dedicat întreaga mea viață. Nici mizeriile aruncate din nou asupra mea, în stil pur securistic, de oameni ai serviciilor vopsiți în monarhiști. Climatul moral al alianței a fost grav deteriorat, capitalul meu de încredere s-a epuizat, astfel că nu pot asista la compromiterea monarhiei din interiorul unui organism creat pentru a o susține.
Mulțumesc celor 9 membri ai Consiliului Director, reprezentanți ai filialelor Alba, Brașov, Dâmbovița, Dolj, Galați, Mehedinți, Olt, Vâlcea, Sălaj, și președinților de filială din Bacău, Brăila, Vrancea, care mi-au acordat încredere și respect și-i asigur de încrederea și de respectul meu.
Nu voi abandona lupta și nu-i voi trăda pe cei care mi-au acordat încrederea.
Continui să sper în vindecarea și recuperarea morală a lumii în care trăim. În forța spirituală pe care o reprezintă monarhia.
Mișcarea pentru Monarhie din România nu moare aici.
Trăiască Regele!" - Marilena Rotaru

Asa arata mesajul de "despartire" al doamnei Marisica, de organizatia pe care a co-condus-o si a care-i "mama" este!
Intr-o propozitie rezumativa, totul ar suna asa:
"Copii adoptati de pe strada si din canale s-au facut mari si si-au data afara mama din casa"!

Tanguirile victimizante ale doamnei Marisica (Marilena Rotaru) nu se justifica, din mai multe motive! Dumneaei si pe vremea vechiul "regim" si pe a celui de "rit nou" a trait decent, n-a murit de foame, n-a simtit tranzitia cum am simtit-o multi!
Cand o familie de tineri ofiteri, la sfarsitul lui '91se chinuiau sa le ajunga salariile de la o luna la alta, renuntand la multe doar pentru a avea (ATENTIE) ce pune pe masa si a-i asigura copilului de cateva luni, cele necesare, cand pentru o punga de lapte praf umblam dupa aprobari la Directia Medicala a MApN, doamna "n-am facut compromisuri si nu voi face", avea " imensul privilegiu de a fi martorul "ALES" să înregistreze și să transmită românilor gândurile și mărturiile Regelui despre momentele istorice, despre încercările exilului de 50 de ani, despre credință, iubire, iertare, împăcare, despre lumea în care trăim...."!
Dupa o cariera prodigioasa in televiziunea nationala, unde stim foarte bine ca cine nu "canta" ce si cum trebuie era dat afara si pus sub urmarire, aftar auar revolusan in desembar naiti eiti nain, madam a fost ALEASA ca.....sa CE? Cine-a ales-o???

Doamna "aleasa", cine i-a promovat pe "cei doi Catalini"? Aud?
Ce v-a spus subsemnatul in particular la o cafea la Casa Boiereasca in vara lui 2012, referitor la banuielile pe care le aveam cu privire la moralitatea si sinceritatea unora dintre fondatorii anrm? M-ati asigurat de buna credinta a tuturor si am consimtit astfel sa ma alatur asociatiei, dupa care, la cca o luna ati convocat repede o asa zisa "comisie de etica si morala", sa ma sanctionati, fiindca un securist proaspat dat afara din asociatiei, i-a scris public ASR Principele Nicolae, ca unii membri anrm sunt mentinuti dar vorbesc vulgar (adica eu), iar el securistul a fost eliminat fiindca s-a dus la Congresul de infiintarea al FC, ca sa se faca " ungurean'" al Ungureanului!?
M-am revoltat atunci si am refuzat sa particip la ceea de dv. numeati "comisie", intrucat am considerat ca nu e moral, ca un grup de oameni mai mult decat dubiosi, sa ma intrebe pe mine de ce am vorbit vulgar (desi nu vorbisem)? V-am sunat si v-am spus ca din acel moment o sa-mi vad de drumul meu, ca voi lupta cu mijloace proprii pentru apararea ideii de MONARHIE si ca se confirma banuielile mele  referitoare la "duplicitatea" catorva initiatori ai proiectului anrm!

Astazi, fara sa va dati seama, imi dati dreptate!
Cum adica nu vreti sa va compromiteti, de aceea plecati?
Dar pana acuma, in cei trei ani ce-ati facut sa nu va faceti de ras? Repet intrebarea: Cine i-a promovat pe cei doi Catalini, plimbandu-va cu ei ca cu sfintele moaste pe la toate televiziunile, spunand aproape obsesiv "Cu ei "vom"  reinstaura monarhia"? Niciodata n-am inteles si nu voi intelege, care erau sau mai sunt componentii verbului auxiliar "vom"? Dumneavoastra ati fost " aleasa" deci....trebuie sa stiti, doar nu v-a ales soarta?

Tanguirile si aproape permanenta imagine de victima pe care incercati sa o aratati lumii, sa stiti ca nu mai tine, oamenii s-au mai desteptat, multi citesc, se informeaza, nu mai sunt manipulati! Totusi, mai exista cateva "bocitoare" de ambele sexe, care va tin isonul si va compatimesc, se jeluiesc de parca-ti fi intrat pe "finala", nevrand sa bage in seama tampeniile pe care le faceti, spuneti sau ganditi cu voce tare! Aveti inca adepti, trebuie sa recunosc, fiindca mai sunt naivi sa fie manipulati, de ce doar partidele politice sa profite?

Si pentru ca am spus de "tampeniile pe care le spuneti si le faceti", sa va dau niste exemple:

1. V-a luat gura pe dinainte (ce bine era daca va lua mintea) si ati inceput sa faceti acuze la ultima emisiune "Ora Regelui" in care-ati mai aparut, ca presedintii de dupa '47 sunt ilegitimi, ca forma de stat asijderea, ca comunismul a distrus familia etc!
Explicatie - cat de dura, impusa cu forta si ilegitima a fost aparitia republicii populare bolsevice atunci, ce s-a intamplat dupa '90 a fost recunoscut si aprobat de Europa prin primirea in NATO si UE! Europa prin marile puteri, impreuna cu SUA ne-au validat asa republicani cum suntem! N-am avut barbatii de stat din 1866 din pacate, ca sa ni-l readuca pe "unsul" natiunii, dar acuza ca presedintii Romaniei au fost si sunt ilegali este cu adevarat o tampenie!
Si eu am fost comunist ca si dumneavoastra, dar mi se pare din nou o tampenie afirmatia, cum ca sistemului de atunci a distrus familia!
Doamna Rotaru, dv in ce perioada v-ati facut studiile? Dar familia cand v-ati intemeiat-o? Ati simtit vreo piedica sau impotrivire a comunistilor? Sunt convins ca nu!V-au distrust comunistii familia?
Ati ajuns sa lucrati in televiziune, aia unica, nationala, de partid si de stat, unde v-a fost bine! Ati castigat destul si atunci si dupa, deci lasati-o mai usor cu "familia distrusa" de comunisti! *Candva, (acum aveti timp)  poate veti povesti opiniei publice, cum va tanguiati ca nu va pun aia (comunisti nenorociti) secretar de partid! Doar daca vreti!
Pentru ca v-au interzis sa mai apareti pe post, dupa afirmatiile facute si "pricopsirea" TVR cu o amenda de 70.000 lei (aprox. 16.000 euro), s-a organizat un miting pentru sustinerea dv. (doar erati victima sistemului si a lui Stelian Tanase), la care au venit "puhoi de lume" din Bucuresti si judetele limitrofe, cam intre 85-100 de oameni!!!?

2. In ciuda oricare-i norme interne a Casei Majestatii Sale, v-ati apucat cu complicitatea celor de la DCNEWS sa dati explicatii (pe care nu vi le-a cerut nimeni) despre motivele inlaturarii Principelui NICOLAE! VEZI articolul  integral la finalul acestui material!
Explicatie - de cand MS Regele apeleaza la fitecine, pentru ca asta sunteti o "fitecine", cand doreste sa transmita ceva poporului sau opiniei publice? Nu avea birou de presa? Reafirm ce am spus si atunci cand ne-ati " faultat" cu acel articol: " nu ne jigniti inteligenta si nu ne luati de prosti", fiindca nu suntem "domnii" Viorica Sasu si Razvan Sandu sau copilul Visan Miu!
Ca-l iubiti pe rege e OK, fiindca suntem foarte multi care o facem, numai ca dv doamna depasiti masura! Dv ati depasit nivelul dragostei pentru suveran, dv aveti deja sentimente pentru MS! Sunteti precum primarul ala din Prahova care doarme cu poza Elenei Udrea sub perna!

3. Ati vrut sa fiti liderul miscarii pro-monarhiste din Romania, nu ati acceptat "concurenta" (de altfel inexistenta, fiindca nimeni nu s-a gandit la asa ceva), faultand sau incercand sa faultati pe oricine organiza ceva ce avea legatura cu monarhia si Regele MIHAI! Sa spun cum sunati si pe cine, care confirmasera deja participarea la evenimente de gen organizate de subsemnatul, facandu-ma in fel si chip, sperand ca invitatii (conferentiarii) sa renunte, promitindu-le ca le veti organiza dumneavoastra conferinta? N-o fac, fiindca v-ati dat prea mult singura "cu stangu-n dreptu'"!


4. Acuzati acum, dupa mai bine de 3 ani ca alianta din care tocmai ati plecat, a ajuns sa fie impanata cu "monarhisti vopsiti" de servicii si dumneavoastra nu faceti compromisuri! Ati mai spus ca Catalin Serban vrea sa alipeasca alianta de politic si ca medalia dobandita de  acesta, a fost data in schimbul eliminarii dumneavoastra de la conducerii aliantei!
Explicatie - nu v-am spus personal, fata catre fata, inca de la inceput, pana sa se dobandeasca statutul de persoana juridica (de fapt nu se initiase niciun demers in acest sens, nici macar cererea pentru rezervarea de nume nu se inregistrase la Ministerul Justitiei), ca am suspiciuni asupra unora? Unde l-ati gasit pe Serban? Cum ati aflat de "monarhistul" din el? Dar de celalat, "unificatorul" cu republica Moldova ( nicidecum Basarabia fiindca lipseste o bucata mare de glie stramoseasca), cum ati dat? Cum ati acceptat ca din conducere sa faca parte persoane declarate atei si agnostici, cand deviza Casei Regale este NIHIL SINE DEO?
Doamna, va dati seama de gravitatea acuzei ca Serban a primit medalia, in schimbul "detronarii" dumneavoastra de la conducerea anrm? Cine i-a spus "iti dau medalia, dar scapa de Marisica"!? Spuneti, rostiti-i numele! Aveti curaj?
In locul Casei Majestatii Sale v-as da imediat in judecata pentru aceasta calomnie odioasa!
 Apropos doamna Rotaru..." vindeti ieftin"!


5. L-ati acuzat de nenumarate ori public pe fostul presedinte PNL Crin Antonescu, ca nu vrea sa reinstaureze moinarhia si ca nu vrea sa va primeasca in audienta! (Un nerusinat)!!!
Explicatie - Crin Antonescu n-a avut niciodata o functie importanta in statul roman, care sa-i permita sa ia decizii majore in acest sens! Presedentia Senatului nu-i oferea nicio putere sa hotarasca el in favoarea monarhiei! Efectiv v-a casunat pe el, dar pentru cu totul  alte motive: isi "permisese" sa-l dea afara din partid pe Chiliman, fostul dv coleg de clasa din liceu si si-a dat seama ce fel de om fals sunteti, de aceea nu v-a primit in audienta! Peste toate astea, el l-a numit si sustinut pe Stelian Tanase pentru presedentia televiziunii nationale, acesta suspendandu-va de pe post pentru tampeniile pe care le-ati declarat, iar mintea dv agitata v-a poruncit sa-l acuzati pe Antonescu!
Dar cand ati promovat imagini promotionale cu Victor Ponta si Principele Radu, in Campania electorala din 2014, cum a fost?

As putea sa dau mai multe exemple, dar ce satisfactie as avea? Niciuna!
 "Pe omul cazut ajuta-l sa se ridice, nu-l lovi si tu!"
"V-ati inaltat si v-ati prabusit intr-o succesiune de socuri si emotii", conform propriei marturisiri, dar cred ca nici acum nu va veti reveni! Emotiile sunt " sentimente" cum v-am spus, iar socurile v-au destabilizat total!
Poate ca ar fi bine sa stati mai mult acasa, sa meditati si sa scrieti, dar ATENTIE sa aveti telefonul incarcat, sa nu va sune cumva MS si sa nu-i puteti raspunde!
Va aduceti aminte cand imi spuneati ca va suna saptamanal, iar cand vine in Romania (din pacate tot mai rar, dar asta-i vina altcuiva), nici nu-si desface bagajele si va cheama la palat?
Doamna eu incerc sa va ajut, fiindca sunt milos din fire, de aceea cred ca poate-ar fi necesare  ceva medicamente, zic!
"HemoroEasy face bine"!



PS
Alaturi de doamna Marisica, alta profitoare a vechiului regim injura azi comunismul, care i-a daruit o cariera in televiziune,  functii si privilegii in partidul comunist!


Mituri false - de Ioan T. Morar


Prima dată am văzut numele acestei doamne în anii 80, pe genericele de la Cîntarea României, de fapt, de la concursurile între județe, alea în care românii scriau cu trupurile lor numele Genialului conducător. Eu m-am uitat la generice, așa, ca să-mi aduc aminte dacă va fi cazul. Văd că e cazul. Apoi, după decembrie 89, doamna Lucia Hossu Longin a devenit o foarte vocală luptătoare împotrive epocii pe care a servit-o cu exces de zel, aș putea spune. Alături de ea, o altă exponentă a aceluiași curent, Marilena Rotaru, supărată în anii comunismului că nu a fost aleasă secretară de partid. Marilena Rotaru s-a dus imediatt după Revoluție să-i șlefuiască imaginea lui Iosif Constantin Drăgan, în timp ce doamna Hossu Longin s-a apucat de Memorialul Durerii. Nimic de zis, frumos. Cunoștințele din Cîntarea României aplicate pe invers au fost o formulă de succes. Am cunoscut-o pe doamna Hossu Longin în perioada 1 august 1990-1 august 1991, cînd am fost redactor șef la Muzică, Spectacole, Varietăți, la TVR ( am plecat de la TVR prin demisie!). Înainte de 89, secția pe care am condus-o un an s-a numit Cîntarea României. Doamna Hossu, fostă la Cîntarea României,  nu a rămas la Varietăți, s-a mutat la Departamentul Teatru Film, alături de domnul Necșulea, prieten vechi, cu sistem de valori apropiat. Știu, din interior, ce a fost cu TVR, an acei ani. Mulți dintre cei care nu au ieșit în față nici înainte, nici după, au evocat zelul doamnei Hossu-Longin. Întîmplări interesante, sper să beneficieze de curajul de a fi scrise. Memorialul Durerii, cum spuneam, a fost ceva remarcabil, atunci, iar Doamna Hossu a ieșit bine, inclusiv la capitolul financiar, vînzînd niște sute de casete prin  străinătate, urmașilor celor din Memorial. Nu știu cîți bani au revenit TVR din chestia asta.

Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, am fi putut spune că și doamna Hossu Longin are dreptul la un drum al Damascului, ca noi toți. Numai că drumul Damascului a fost, pentru această doamnă, o scurtătură între dictatura lui Ceaușescu și epoca Năstase. Pe care l-a apărat, atunci cînd a fost cazul, adică atunci cînd Adrian Năstase a devenit martir, pedepist de regimul dictatorului Băsescu. Doamna Lucia Hossu Longin, specialistă în replieri ideologice, a trecut cu arme și bagaje în tabăra urmașilor și moștenitorilor lui Ceaușescu. Autointitulată Profesionist de Televiziune, Doamna Hossu a premiat, din această ipostază, Antenele lui Voiculescu înainte de a fi ceea ce sunt astăzi, dovadă de mare intuiție.

Să-l pui pe Năstase în rînd cu deținuții politici uciși de comunism, cînd nu te obligă nimeni să o faci, mi se pare mai rușinos decît să-l lauzi pe Ceaușescu, atunci cînd, la TVR fiind, nu prea aveai încotro. Imparțială,  doamna Hossu Longin le-a făcut pe amîndouă.




Despre Nicolae - de Marisica - material publicat pe editorialul online dcnews, nicidecum pe blogul personal asa cum s-a anuntat!
*acest material reprezinta o jignire adusa MS!

Adevărul e singura cale a acestei lumi, este remediul universal al vindecării. Dar cei care nu pot accepta decât ceea ce vor să audă și să vadă pot cădea răpuși de forța adevărului.

La 94 de ani, Majestatea Sa Regele Mihai I al României se impune din nou, minții și inimii mele, prin incredibila, cutremurătoarea chiar, forță morală cu care slujește neclintit, în deplină demnitate, adevărul, cu sacrificiul propriei ființe și familii. Am primit zilele trecute, într-o convorbire cu Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, un mesaj din partea Majestății Sale.

În biroul Regelui, de vorbă cu Moștenitoarea Coroanei, m-am prăbușit și m-am înălțat, într-o succesiune de șocuri și de emoții. Pot spune că am auzit cum se crapă zidul încăperii de furia cu care Vâșinski a trântit ușa în urmă cu aproape 70 de ani. Stăpânindu-și cu greu propriile emoții, Alteța Sa Regală mi-a transmis dorința Regelui de a-mi spune personal ceea ce a dus la decizia din 10 august 2015. Mi-a trebuit un timp să pot vorbi cu mine însămi, să-mi pot formula coerent, înțelesul acelei convorbiri. Mă simt datoare să vi-l împărtășesc, văzând cum absența adevărului a dus în acest spațiu și nu numai, la vehicularea unor acuzații îndreptate împotriva Regelui și a Familiei Regale.

Nu am nici un mandat din partea Regelui sau a Alteței Sale Regale Principesa Moștenitoare să fac public mesajul Majestății Sale. O fac pe proprie răspundere, ca un oștean credincios, care se aruncă în linia întâi ca să-și apere Regele. Regele care a apărat poporul român, dar care, pe Sine nu s-a apărat niciodată. Regele împotriva căruia securitatea, serviciile, politicienii și interlopii au pus tot armamentul calomniilor, manipulărilor, abjecțiilor. Dincolo de tot ce exprimă promiscuitatea lumii politice din România, Regele Mihai este astăzi, în înțelesul deplin al cuvintelor, cea mai înaltă instanță morală a românilor. Chiar dacă această calitate nu se măsoară prin cifre, cei care au nevoie de o confirmare procentuală, o pot găsi în sondaje. Cum să mai încerci compromiterea unei astfel de personalități pe care nu numai propriul său popor, dar, mai ales, capetele încoronate și marile valori ale acestei lumi au așezat-o pe podiumul suprem?!

Aici vine vorba de cel care s-a numit Principele Nicolae. În spatele chipului de care ne-am atașat afectiv, în care ne-am pus speranțele gândind în timp continuarea regalității și a monarhiei române, lucrau forțe menite să coboare în cele mai întunecate unghere imaginea Regelui și a Casei Regale a României.

Confiscat de cercuri oculte frecventate de personaje obscure, politicieni și interlopi, apropiați fostului președinte, o adevărată faună lipsită de orice scrupule, Nicolae a devenit, acceptând, fără să-și dea seama de pericol, instrumentul căutat pentru lovitura pregătită. Naivitatea, faptul că nu a putut avea din copilărie educația menită unui viitor moștenitor al Coroanei, neacceptarea rigorilor impuse de noul statut, celebritatea enormă câștigată într-un timp extrem de scurt, ca urmare a simple sale prezențe fizice, nonconformismul dus dincolo de limitele care pot fi acceptate, l-au identificat ca fiind arma perfectă cu care putea fi atacată din nou Casa Regală. Cum spune românul ”căciula a fost prea mare pentru el.”

Nici în aceste condiții Regele nu s-a abătut de la crezul permanent de ”a face tot binele posibil în condiții imposibile.” Respect și această decizie a Regelui, așa cum le-am respectat pe toate celelalte.

Mulțumesc Majestății Sale Regelui Mihai și Alteței Sale Regale Principesa Moștenitoare pentru încrederea acordată și-mi cer iertare dacă gestul meu de acum este considerat nepotrivit. L-am făcut cu respectul deplin și fidelitatea necondiționată față de Regele Mihai și Familia Regală a României.

Marilena Rotaru

20 octombrie 2015

Coloanele oficiale ale Regelui MIHAI și "generalului" Oprea...!

Întorcându-mă aseară acasă dintr-o mică excursie la câteva locuri ce stau mărturie (încă) despre istoria reală a României, pe Valea Prahovei așteptând liniștit în ”coloana de weekend” a șoferilor ce tranzitează zona, mi-am adus aminte de mărturia cuiva (nu-mi mai amintesc persoana) dată într-un context cotidian, despre MS Regele MIHAI, cu care s-a întâlnit prin anii '40 pe undeva în zona Posada, conducându-și singur automobilul decapotabil spre Sinaia. Nu mai era nimeni cu MS în mașină și nici vreo altă mașină ca să-l escorteze!

Această poveste mi-a produs o durere în suflet, gândindu-mă cum circulă astăzi președintele, primul ministru și, fără nicio logică (nici măcar a bunului simț), orice parvenit al societății (vezi cazul ”generalului” Oprea).

Deci regele României își conducea singur autoturismul proprietate personală, nu oferit de stat și plătit de popor, iar un parvenit ca Oprea, cu de la sine putere, circulă prin București la coafor să-și vopsească sprâncenele, să servească masa la restaurant și în țară la ședințe de partid, cu coloană oficială, cu antemergător și salvare, că poate i se face rău vreunei june ce-l însoțește! Și ca să întăresc povestioara despre anii '40 cu regele mergând la volan spre Sinaia, vă prezint mărturia integrală a dlui arheolog Petre Diaconu, despre o întâmplare din 1943, din București!

"Aud la un moment dat nişte aplauze.(..) maşina regală, care nu era însoţită absolut de nici o altă maşină, stătea la stopul de pe Calea Victoriei."

Eram tânăr adjutant la aviaţie, deci nu ajunsesem încă ofiţer, trebuia să fiu făcut în al doilea an ofiţer şi eram într-o permisiune, într-o după-amiază a lunii septembrie, [1943] şi aud la un moment dat nişte aplauze. Când colo, erau adresate Majestăţii Sale, regele Mihai I, care, însoţit de un aghiotant, într-o maşină deschisă se oprise la stopul de pe Calea Victoriei. Era, de altfel, singurul stop din centrul Bucureştiului şi nici nu-mi aduc aminte dacă mai exista un alt stop în Bucureşti. Şi ca un amănunt pitoresc: stopul acesta era manevrat manual de către un poliţai - poliţaii pe vremea aceea erau îmbrăcaţi în haine tip, de culoarea cărămizie închisă -, care era surdo-mut, dar avea o agerime în privire, încât nu-i scăpa absolut nimic. Şi rotindu-şi capul cu viteza maşinăriei electronice, a văzut în diagonală maşina regală, care nu era însoţită absolut de nici o altă maşină, stând la stop. A salutat şi i-a dat drumul regelui, care a făcut imediat la dreapta şi a luat-o pe Bulevardul Elisabeta, astăzi Mihail Kogălniceanu. Probabil că se ducea înspre Cotroceni. Şi nu am găsit absolut sub nici o formă această scenă ca ieşită din comun, decât târziu de tot, în vremurile când alaiurile prezidenţiale opreau circulaţia pe lungimi de zeci de metri sau sute de metri. 

[C 242, Arhiva de istorie orala a SRR, interviu realizat de Silvia Iliescu, 2.06.1995]

Când au fost România și românii normali? Atunci sau acum?

G. Oprea: CV de general de carton cu 8 ani lipsa dintr-o cariera (teoretic) militara si mult prea obscura, plus multe alte semne de intrebare!v

Material publication pe blogul: http://r-26500.blogspot.ro/2014/05/g-oprea-cv-de-general-de-carton-cu-8.html

Perioada: 1980 - 1983

Calificarea/diploma obţinută: Ofiter

Numele şi tipul instituţiei de învăţământ/furnizorului de formare: Scoala Militara de Ofiteri Activi "N. Balcescu" Sibiu, specializarea intendenta.

Nota: Aici apare arma intendenta, specializarea logistica - numai ca termenul "logistica" este inclus in terminologie abia dupa inceperea procedurilor de aderare la NATO, fiind trecut astfel in CV pt. a da mai bine la opinia publica.

Perioada: 1983 - 1990

Funcţia sau postul ocupat: Ofiter Economist

Numele şi adresa angajatorului: M.Ap.N.

Nota: Este imposibil sa fi fost ofiter-economist sau a facut o "manevra". Pt. a fi ofiter-economist, trebuia sa fi avut la baza formarii profesionale, studii economice (A.S.E.). Armata nu a format ofiteri-economisti decat dupa anul 1992, cand fostele scoli militare de ofiteri au fost transformate in institute militare (ulterior in academii). Ofiterii-economisti proveneau din absolventi ai unor facultati civile de profil, activati ulterior in armata. Deci, in acea perioada G. Oprea a fost un simplu ofiter de intendenta, ocupand eventual cu "relatii" o functie de "ofiter-economist".

Perioada: 1985 - 1990
Calificarea/diploma obţinută: Jurist
Disciplinele principale studiate/competenţe profesionale dobândite: Stiinte Juridice/Drept
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ/furnizorului de formare: Universitatea Bucuresti/Facultatea de drept.

Nota: Observam 3 lucruri: a avut "pile" - nu oricine primea aprobare in '85 sa urmeze o facultate civila, a absolvit practic o facultate de drept  comunist (in '90 inca nu era schimbat nimic din programa  de drept comunist, fiind eliminate de la predare doar pasajele cu citate din plenarele C.C. ale P.C.R. ), a urmat facultatea la F.F. - cunoscut fiind faptul ca o pregatire la F.F. este cu mult inferioara decat in cazul urmarii unei facultati la zi.

Perioada: 1990 - 1993
Funcţia sau postul ocupat: Ofiter de Justitie Militara

Nota: Tare faza! Abia termina dreptul la F.F. si in ziua a 2-a, este si numit jurist. Aici apare o intoxicare care sa dea bine la CV.Pt. opinia publica, denumirea "ofiter de justitie militara" conduce la ideea ca G. Oprea ar fost magistrat militar. In realitate, ofiter de justitie militara este si orice consilier juridic care lucreaza in armata. Cum nimeni nu si-a aduce aminte ca G. Oprea sa fi fost magistrat, rezulta ca a fost un simplu consilier juridic. Bine ca nu a ajuns magistrat, altfel la stiinta lui cine stie cati militari nevinovati mai nenorocea si din cadrul celor in activitate, pe cei in rezerva "aranjandu-ne" oricum prin aportul adus la desfiintarea pensiilor militare dupa deschiderea acestui drept de pensie. In ceea ce priveste pe cei in rezerva, nici nu e de mirare cum a procedat, a aplicat si el ce a inteles din studiile de drept comunist absolvite la F.F. candva.

Perioada: 1993 - 2001. Funcţia sau postul ocupat: PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA .PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA. PAUZA .PAUZA. PAUZA. PAUZA. MENOPAUZA. ANDROPAUZA. JENANT, G. OPREA!

Nota: In niciun CV nu gasim absolut nimic despre cei 8 ani. 2 variante plauzibile: si-a dat demisia din armata sau a fost dat afara din armata. Asadar, in 1993 dupa 13 ani de serviciu militar (3 scoala militara, plus 10 ca ofiter) G. Oprea si-a incheiat marea cariera militara cu gradul de capitan, deci ca ofiter inferior in cadrul trupelor "auxiliare". Acest fapt rezulta si de aici!

Anul: 1997
Calificarea/diploma obţinută: Absolvent al Colegiului National de Aparare.
Disciplinele principale studiate/competenţe profesionale dobândite: Curs Postuniversitar pe teme de Securitate Nationala.

Numele şi tipul instituţiei de învăţământ/furnizorului de formare: Colegiul National de Aparare.

Nota! La prima vedere, in CV se creeaza impresia ca ar fi urmat Colegiul National de Aparare (fosta A.Î.S.M.) in sensul perfectionarii ofiterilor de comanda si de stat major. Nu este adevarat! Este vorba de fapt despre un simplu curs organizat la C.N.Ap.  urmat in calitate de civil la  Colegiul National de Aparare - curs urmat si de diverse alte starlete, popi, politicieni (inclusiv Elena Udrea), fara prezenta obligatorie. Alte detalii picante despre C.N.Ap. - aici! 

Avansarile in grad ale Gl. Patton

Anul 2001 - Salt ilegal de la capitan la general-maior, cu sfidarea intregii armate.  

Dupa 8 ani de la trecerea in rezerva cu gradul de capitan,  G. Oprea este reactivat si nu oricum: cu gradul de general-maior. Si de justitie militara, desi activase numai 3 ani in domeniu. Pentru acest fapt este necesar un "spate" mult prea solid, si ceva la fel de mult trafic de influenta. Pe de alta parte, avansarea s-a facut cu incalcarea unor prevederi din Ghidul Carierei Militare si dinLegea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) - introduse in vigoare dupa stas NATO. Care erau aceste prevederi in anul 2001? Sa nu mai fie ca in comunism cand cine avea pile putea fi avansat oricand si oricum, introducandu-se stagii minime in grad, astfel: sublocotenent/aspirant - 3 ani,  pt. celelalte grade de la locotenent la lt.colonel/cpt. comandor -  de 5 ani, de la colonel/comandor in sus - fara stagiu in grad. Ori, G. Oprea a fost activat cu gradul de general-maior, sarind etapele maior si lt. colonel cu stagii minime in grad (5 ani fiecare), ceea ce este ilegal. De fapt, G. Oprea nici in gradul de capitan nu are stagiul minim obligatoriu, acesta fiind tot de 5 ani, iar G. Oprea a detinut respectivul grad 2 ani. Pe de alta parte G. Oprea a sarit pur si simplu si peste gradele de colonel si general de brigada. Ultimele grade nu impun stagii minime, insa obligatoriu trebuie sa porti acele grade inainte de deveni general-maior. Mai este un aspect. G. Oprea reprezinta o sfidare a tuturor militarilor de cariera, cu precadere a fostilor sai colegi din anul 1993, care din cauza Ghidului Carierei Militare si a Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), nu puteau atinge gradul de colonel mai devreme de anul 2005. Daramite de general-maior.

In concluzie, daca tot a fost sa fie activat, G. Oprea ar fi trebuit activat cu gradul de capitan, sa isi indeplineasca stagiile minime in gradele de capitan, maior si lt. colonel. Maxime puteau fi oricat - dupa merite si posibilitatile armatei de avansare. Dupa care, prin 2005 ar fi putut fi avansat la gradul de colonel si abia dupa aceasta etapa putea sa i se atribuie primul grad de general, daca merita - desigur! Dar dupa moralitatea acestuia, este evident ca daca ar fi urmat o cale normala a carierei militare, G. Oprea nici acum nu ar fi depasit gradul de capitan.

Nota! Nu are legatura cu G. Oprea, dar poate fi relevant asupra unui aspect legat de reactivari si functii fictive. Candva in zona anilor '95-'97, undeva la o unitate militara din Romania s-a prezentat repartizat intr-o functie nou-inventata din zona "auxiliara", ca fiind reactivat, un ofiter oarecare. Cam atipic pt. armata dupa frizura cu zulufi, dar cu toate documentele in regula. La vreo 3-4 ani de la intamplare, cu ocazia schimbarii statului de incadrare a unitatii, S.M.G. a descoperit ca individul nu era in evidenta de personal a S.M.G., si nici functia acestuia nu exista in statul unitatii din evidenta S.M.G. Nu era niciun spion. Pur si simplu, cineva din zona gri a armatei facuse o "manarie" penala sa il reactiveze pe individ, numai ca "manaria" a fost superficiala - dupa cum s-a dovedit cu ocazia schimbarii statelor de organizare. Precis nu a fost singurul caz.

Gl. Patton: a 4-a stea numai dupa 2 razboaie mondiale

Perioada 2001 - 2003. Dubii mari: ori general-maior de justitie activ, ori prefect, ori director la C.N.Ap.?

Funcţia sau postul ocupat: General-maior de justitie militara activ. In realitate, in perioada respectiva nu a avut nimic de-a face cu justitia. Din 2001 până în 2002, Gabriel Oprea a îndeplinit funcția de secretar de stat și președinte al Administrației Naționale a Rezervelor Statului. Legat de Rezervele Statului, cunoscatorii stiu ca este o functie de capatuiala (de exemplu, la inundatii sau deszapeziri se pot smenui cantitati impresionante de combustibili, materiale de constructii etc. care trec in stocurile firmelor de partid, gratis. Aici intra si completarea stocurilor fara licitatii). O prima mare problema! Dar intre anii 2001-2002 G. Oprea apare incadrat si ca director adjunct la C.N.Ap. De retinut: in 2002 a absolvit un curs la acel colegiu si Victor Ponta - in urma caruia a ajuns si el capitan, specializat in ce altceva decat in justitie militara - exact ca naşul lui.  Apare insa o problema si mai mare. Atat in CV de aici, cat si aici, cat si in altele - G. Oprea apare si ca ofiter activ si ca prefect intre anii 2002-2003! Un militar si activ si prefect? D.p.d.v. al Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) - este imposibil. Prefectul este desemnat politic, iar militarii nu pot fi numiti in functii politice. Ce sa mai spunem, perioda 2001-2003 este extrem de dubioasa ca de altfel intreaga activitate si cariera a lui G. Oprea! Nu ramane decat sa admitem ca in 2003 iar a trecut rezerva. In total: maxim 15 ani de serviciu militar, din care 3 scoala militara si maxim 12 ani de ofiter "auxiliar". Cu ultim grad militar in activitate de general-maior, grad la care militarii de cariera nu ajung nici dupa 30 de ani, iar cei mai multi niciodata!

Perioada 2004-2009. General cu 4 stele dupa 15 ani de serviciu militar si acela prin zona gri a armatei. In lipsa transparentei, sursele si CV-urile dau nastere la confuzii. De exemplu, aici este precizat ca ar fi fost activat in 2001 cu gradul de colonel, nu de general-maior, iar in acest CV scrie negru pe alb ca a fost activat direct ca general-maior de justitie (general cu 2 stele). Nu prea conteaza asa mult, la urma urmei e sfidator oricum si sa fii avansat colonel din capitan si sa fii avansat ulterior si cu 2 grade de general in nici 2 ani. Aici  este precizat  ca a fost trecut in rezerva in 2003 cu gradul de general-maior, iar in anul 2008 a primit a 3-a stea (general-locotenent), in rezerva fiind. La numai un an mai tarziu - in 2009, a luat si pe cea de-a 4-a stea (acordata de Basescu) si care este cea de general de armata. Ca la bazar! Dupa maxim 15 ani de serviciu militar si in trupele auxiliare, si la numai 47 de ani varsta. In conditiile in care Generalul Patton si-a primit a 4-a stea dupa participarea la 2 razboaie mondiale, la 60 de ani si dupa 36 de ani de serviciu militar, iar pe ultima abia dupa capitularea Berlinului.

Smecheria cu reactivarea

Presupunem ca in cei 8 ani cat a avut intrerupere in cariera, a lucrat pe undeva. In baza Legii nr. 164/2001 la noua trecere in rezerva din 2003, avea si drept la pensie militara (conditia: minim 20 ani vechime, din care minim 10 in armata). Intrucat a ramas in activitate numai 2 ani dupa reactivare, devine evident ca s-a reangajat numai sa poate trece din nou in rezerva. Deci a avut un scop precis, iar acesta nu putea fi decat acordarea dreptului la pensie militara si mai ales sa prinda cevamalai. Malaiul? Conform O.U.G. nr. 1/1998 s-a ales (mai mult ca sigur ca "s-a dat" disponibilizat) si  cu o plata compensatorie in valoarea a 20 de solde brute de general-maior (acordate pt. vechime mai mare de 15 ani). La care, in baza Legii nr. 138/1999, art. 31 (1) s-au mai adaugat inca 10 solde de general-maior ca ajutor neimpozabil. La care, in bazaLegii nr. 138/1999, art. 31 (2) s-au mai adaugat inca 26 solde de general-maior [(diferenta intre 55 ani si 42 ani) x 2 solde].Total: 56 de solde brute de general-maior.  Se apropie de suta de mii de euro, nu?

Cam atat despre naşul lui Ponta. Mai departe ne vom ocupa de finul Ponta. Intrucat fata de militari, si ultimul este unescroc politic la fel ca primul! De fapt, ce ne mai mira? Se stie de cand lumea ca cine se aseamana se aduna!

Nota:  Trupe "auxiliare" sunt considerate acele trupe in care posturile si functiile nu au nimic de-a face cu serviciul militar in sine, putand fi ocupate la fel de bine si de civili. De exemplu - posturile si functiile in justitia militara sau jurnalistica militara. Astfel de posturi si functii "auxiliare" au fost inventate in armata romana de catre fosti nomenclaturisti in scopul asigurarii unui loc de munca propriilor odrasle si altor acoliti