Cu Facebook în instanță!

De la începutul acestui an, îngrijorător de mulți utilizatori se plâng de ”securitatea” exagerată a celor de la FB România! Se înregistrează un val de blocări, suspendări temporare și dezactivări de conturi, unele motivate dar majoritatea nu!

Povesteam într-o postare cum procedează FB atunci când îți suspendă dreptul de a utiliza FB, pentru perioade cuprinse între 1 și 30 de zile!

Am trecut prin toate tipurile de ”detenție virtuală”, precum și prin alte șicane ale FB provocate de anumiți ”binevoitori” sau utilizatori, deranjați cu certitudine de opiniile pe care le postez!

Dacă nu le-a ieșit cu ura viscerală, au trecut la raportarea cum că n-aș fi eu titularul contului, sau că altcineva îmi utilizează contul!

Până la clarificare și certificarea de către FB că raportarea este nesustenabilă, mi-au suspendat contul, dar, ”binevoitorii” au continuat cu raportările, fapt care a condus în final la dezactivarea contului (ulterior a conturilor, fiindcă am fost nevoit să-mi fac altele, care au avut soarta primului).

Pe data de 8 februarie mi-am făcut un cont nou, tot pe numele Vasile Băescu (având toate conturile suspendate, era clar că nu mai există vreun cont cu acest nume), completând datele de identificare pe care FB mi le-a solicitat, date adevărate, dovadă constituind-o documentele personale! M-am bucurat de FB exact ... 8 zile, după care, într-o dimineață în timp ce butonam telefonul mi-a apărut un mesaj pe ecran,

 prin care eram informat că trebuie să-mi ... securizez contul (...totul în România se SECUrizează), iar pentru asta să le trimit o fotografie cu mine, care să fie clară (adică un fel de selfie)! Le-am trimis-o, iar următorul mesaj (generat instantaneu) m-a informat că până analizează fotografia, îmi suspendă dreptul de a utiliza FB!

      După două zile, neprimind nici-un răspuns (de fiecare dată când încercam să mă loghez apărea mesajul cu analizarea fotografiei, de parcă analizau nr ridurilor sau punctele acneice), am încercat să văd dacă s-a schimbat situația în vreun fel! Mesajul primit mă anunța că contul mi-a fost dezactivat, fără nici-o altă explicație!

Acuma am certitudinea că ”cineva” mă iubește mult, încât am fost trecut pe o listă selectă a indezirabililor, fiindcă nu este posibil ca să-mi fac un cont nou, care după exact 20 min. să-mi fie supus ”securizării” (am explicat mai sus ce înseamnă asta) și a doua zi dezactivat!

Exist și pot trăi fără FB, dar nu este normal ce se întâmplă, s-a depășit o limită! Unei bunici  i-a fost dezactivat contul fiindcă a postat o fotografie cu nepoțelul de 3 ani ținându-l în brațe, reproșându-i-se că nu trebuia să-l expună pe cel mic cu fața la obiectiv !!! E prea mult și nu cred că cineva se va sesiza!

Mă gândesc foarte serios să-i acționez în instanță pe cei de la FB!

Dacă dorește vreun avocat să-mi sprijine demersul aștept să fiu contactat! Dacă nu, atunci mai mult ca sigur mă voi prezenta singur în fața instanței, în cazul în care voi lua hotărârea de a-i da în judecată pe angajații lui Zucky!

1,3,7,30...urmează anularea contului!

     Atunci când începi să devii incomod în mediul FB-ului, ți se caută în trecut motive pentru a fi redus la tăcere! Metodele securiste se aplică iată și în secolul computerului și automaticii!

Înainte te căutau în arhivă de unde scoteau dosarul cu toate neamurile și activitățile lor, azi te caută prin server să vadă ce spuneai înainte vreme, când nu prezentai pericol!

      Înainte îți găseau vreo rudă îndepărtată cu ”probleme” (de regulă nesemnificative) din cauza căreia te retrogradau sau înfundai pușcăria, azi îți găsesc vreo postare veche, chiar de aproape 2 ani, în care ai făcut trimitere directă sau indirectă la comunitatea LGBT, sau la comunitatea de țigani, sau ai spus un banc porcos, pentru care te reduc la tăcere virtuală!

Prima oară te avertizează, apoi îți blochează contul pentru 1 zi, după aceea dacă continui să încalci politicile FB te blochează pentru 3 zile, după care pentru 7 zile, 30 de zile, pentru ca în final să-ți închidă definitiv contul!

Eu de cca 2 ore mi-am început penitența celor 30 de zile!

     Am constatat faptul că totul este deja pregătit, adică postările incriminatoare sunt selectate, pedepsele începând ”să curgă” în ordinea menționată!

Echipele de ”securiști-computerizați” lucrează cu precizie și răbdare!

Încerc să înțeleg pentru cine lucrează ăștia?

Bugetele tot mai mari ale structurilor de siguranță națională acoperă și acest segment?

2017-TRĂDAREA ȘI TRĂDĂTORII DE ȚARĂ

      România nu a dus lipsă de-a lungul istoriei sale zbuciumate de trădări, conspirații antinaționale, comploturi împotriva propriei țări și a intereselor sale!

Din motive personale sau de grup, din dorința de mărire deșartă, din obsesia prea măririi sau a fetișului de a fi "întâiul țării", "mai marele", "căpetenia" ori "șeful", această țară și implicit poporul său au căzut victimele unor scelerați!

Perioada de după 1989 nu a fost una a revitalizării și redesteptării  spiritului național, a promovării valorilor naționale individuale si instituționale, din contră, s-au găsit argumentele de manipulare a maselor despuiate intelectual de idea națională, prin care s-a validat democratic sloganul "la vremuri noi, tot noi!"

      Trădătorii de țară doar s-au rebranduit, nemailucrând ocult ci pe față, ocupând funcțiile de conducere de la toate nivelurile, până inclusiv la funcția de președinte al țării!

          Astăzi România a atins nivelul cel mai de jos al existenței sale istorice, fiind stoarsă necontenit de resurse (umane si materiale), fiindu-i exploatate bogățiile naturale și toate astea pentru și în interesul unor entități externe, cu complicitatea trădătorilor de țară!

        În România anului 2017, șeful statului stă cuminte la Cotroceni (dacă nu este la Sibiu pe perioada weekendului "prezidențial", adică de vineri până marți) și vorbește doar când i se permite și cu avizul ambasadei SUA, guvernanții se fac că guvernează dar o fac în defavoarea poporului, structurile de forță ("serviciile" de orice natură) își dublează sau chiar triplează numărul angajaților, iar instituțiile de cercetare penală răspund comenzilor politice, toți aceștia având un singur țel: "MAI ÎNTÂI...NOI!"

      Într-un astfel de moment critic, în care întreg spectrul politic este nepăsător de soarta țării, când mai avem doar un an până la Centenarul Marii Uniri de la 1918, se naște o întrebare legitimă și necesară:

- Trădătorii care au trădat România, vor răspunde pentru faptele lor?

       România nu se mai poate face bine, decât dacă toți cei nemulțumiți cărora nu ne este indiferent de ce se va întâmpla cu acest pământ "bun și frumos", de țara copiilor și nepoților noștri, ne vom ridica și vom spune fără frică: 

AJUNGE; MAI ÎNTÂI ROMÂNIA!

Despre erezia FILIOQUE!

In prima jumătate a secolului al VI-lea, în Apus, printre creştinii din Spania s-a răspândit învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt şi din Fiul [cf Filio, Filioque]. O contribuţie deosebită în acest sens a avut episcopul Seviliei de atunci, Isidor. La Sinodul III de la Toledo (589), această învăţătură a primit într-o măsură caracter sobornicesc, încât participanţii sinodului, după cuvintele Crezului niceo-constantinopolitan: „credimus... et in Spiritum sanctum, dominum et vivificantem, ex Patre...” au adăugat: „et ex filio (procedentem)”. Astfel aşezată în rândul dogmelor, s-a răspândit din ce în ce mai mult în Spania, lucru la care au contribuit în mod deosebit sinoadele de la Toledo: IV (634), VI (638), XI (675) şi XVI (693).

Filioque a provocat dispute mari şi în Răsărit, şi în Apus. Dogma locală a Bisericii Spaniole a luat treptat amploare în Apus, chiar dacă a întâmpinat deseori rezistenţa episcopilor înşişi. Astfel, în timpul Papei Martin, episcopii apuseni care au participat la sinodul din Lateran (649) au mărturisit credinţa lor în Sfânta Treime întocmai ca Crezul niceo-constantinopolitan şi, prin aceasta, în acelaşi timp ad litteram au repetat hotărârea Sinodului IV despre caracterul sfânt şi neschimbabil al acestui Simbol al credinţe.Intr-una dintre epistolele sale către Sinodul al VI Ecumenic, Papa Agaton a scris că desăvârşita cunoaştere constă în păzirea cu sârguinţă şi trezvie a tuturor articolelor credinţei apostolice, ţinând credinţa şi în Sfântul Duh, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede. In a doua epistolă a sa către acelaşi Sinod, a afirmat cu tărie că Biserica de la Roma păzeşte neclintit credinţa pe care au predat-o cele cinci Sinoade Ecumenice şi are mare grijă să nu se schimbe nimic, nici să se adauge, nici să se ia din ceea ce a fost stabilit în hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice.

Spre sfarşitul secolului al VIII-lea, sub conducerea lui Carol cel Mare, galii au cucerit o parte din Spania unde la liturghie se folosea Crezul cu adaosul Filioqne. Luând, aceste liturghii ca model, şi în Italia s-a împământenit treptat obiceiul de a se sluji liturghia cu adaosul Filioque. Acesta a întâmpinat rezistenţă şi a fost osândit de oamenii cu un sentiment ecumenic şi cunoaştere ecleziastică mai profunde. Astfel, Alcuin, vestitul teolog al Bisericii galice, în epistola a IX-a (798), scrie creştinilor din Lyon:

Iubiţi fraţi, păziţi-vă, cu cea mai mare grijă, de amăgirile noilor secte din Spania. Urmaţi credinţa Sfinţilor Părinţi, şi intr-o unitate în duh preasfântă, ţineţi-vă strâns de Biserica sobornicească (universali Ecclesiae), întrucât este scris: „Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinţii tăi" (Pilde 22, 2-8). Şi nu adăugaţi nimic nou în Simbolul credinţei soborniceşti. [...] Mergeţi pe cărarea dreaptă a Învăţăturilor apostolice şi nu vă abateţi nici la stânga, nici la dreapta de la calea împărătească, în rătăcirile născocite de curând.

Insă aceste avertismente n-au avut un succes larg şi de durată, deoarece Carol cel Mare, un susţinător înflăcărat al lui Filioque, folosea în paraclisul imperial Crezul cu acest adaos. Acest aspect deosebit a contribuit la răspândirea şi împământenirea Crezului cu adaosul Filioque.

Crezul cu Filioqne apare în Apus la începutul secolului al IX-Iea, când, în 809, călugării gali din ordinul Muntelui Măslinilor au venit în Ierusalim spre închinare la Locurile Sfinte şi au început să folosească la liturghie Crezul cu adaosul Filioque. De aceea au intrat în conflict cu preoţii localnici greci, al căror reprezentant neînduplecat a fost monahul loan de la Manăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit, care socotea învăţătura Filioque erezie, iar pe monahii gali, eretici. Jigniţi, monahii din Galia i-au scris Papei Leon al III-lea, jeluindu-se şi rugandu-l să-i ocrotească şi sa-i călăuzească. Au scris următoarele:

Preamilostive părinte, te instiintam despre necazul pe care il induram aici. loan de la Mănastirea Sfantului Sava a scris împotriva noastră afirmând că galii care se afla pe Muntele Măslinilor sunt eretici şi ne-a spus că noi toti galii suntem aşa. El se leapădă de credinţa noastră spunând că mai rea erezie nu există. [...] După aceasta, am declarat preoţilor Sfintei Cetăţi [...] că şi noi credem aşa precum crede Sfânta Biserică de la Roma (...) că în Crez spunem mai mult decât "Care de la Tatăl şi Fiul purcede", la care loan, acel vrăjmaş al sufletului lui, a zis că chiar cu aceste cuvinte ne arătăm eretici, (...) Şi aşa, din cauza acestui loan, în Cetatea Sfântă s-a întâmplat o mare confuzie, fiindcă el zice că Duhul Sfânt nu purcede din Tatăl şi Fiul [...]. In greceşte ei nu spun ca noi, ci: Care din Tatal purcede, iar cuvântul pe care noi îl folosim în latină îl socotesc neîngăduit.

Papa Leon al III-lea a trimis împăratului Carol cel Mare această plângere a monahilor gali, însoţită de o scrisoare personală. Cu această ocazie, în martie 809, Carol cel Mare a convocat sinodul din Aachen. Detaliile despre lucrarea acestui sinod lipsesc, însă se ştie că sinodul a fost condus de însuşi împăratul Carol, majoritatea participanţilor au fost pentru Filioque, iar după încheierea sinodului, hotărârile au fost trimise papei de la Roma, spre a fi aprobate, prin episcopul Bernard din Worms şi stareţul Adalhard din Corbie. Papa i-a primit pe trimişi şi, citind hotărârea sinodală, a declarat:

Aşa gândesc, aşa cred [...]. Interzic orice gândire şi învăţătură despre această chestiune. Iar de cel care gândeşte contrar, dacă nu-şi va reveni şi nu va crede aşa, mă lepăd cu totul.

Insă, chiar daca a fost de acord cu învăţătură purcedorii Sfântului Duh şi din Fiul, papa a refuzat categoric solicitarea misionarilor ca Filoque sa fie adăugat in Crezul niceo-constantinopolitan. La Sinodul de la Roma (810), a poruncit ca textul Crezului niceo-constantinopolitan, fără Filioque, sa fie gravat pe doua tăbliţe de argint şi expus în Bazilica Sfântului Petru, sub care a mai scris:

Eu, Leon, am lasat acestea din dragoste si spre pazirea credintei ortodoxe

Insă succesorii lui Leon al lll-lea, mai ales insistentul papă Nicolae I, in pofida protestelor venite din Răsărit în numele Bisericii Ecumenice (Universale) şi al credinţei, au facut tot posibilul ca adaosul Filioque sa rămână dogma crezului apusean.

Băsescu şi pericolul dispariţiei PNL!

      Nimic nu mi se părea mai urât si sinistru în politică decât PSD.
     Toată această gaşcă a trecut în planul doi, din clipa în care a apărut ca lider al altui altui partid de pe eșichierul politic al partidelor de stânga, provenit din defunctul FSN, cunoscut opiniei publice sub numele de Băsescu!
     Acest personaj extra-ordinar (adică ieșind cu mult în afara sferelor ordinarului), prin caracterul său gregar, educația precară si comportamentul "defect", calități ce l-au "recomandat" ulterior ptr. a deveni membru al fostelor structuri de securitate, a reușit prin diversiuni tipice lichelismului politic să parvină până la funcţia supremă în stat, de unde a reuşit cu complicitatea subalternilor din partid (o parte dintre ei fiind creaţi după chipul şi asemănarea sa), să înşele, să batjocorească, să mintă un întreg popor!
    Unicul duşman al poporului român este acest personaj sinistru, ajuns azi apărător al statului de drept împotriva sistemului mafiot, inventat si valorificat din plin de el, pentru el, familia şi apropiaţii lui!
     El niciodată nu a considerat PSD-ul decât ca pe un adversar politic, de care să se folosească şi s-a folosit din plin! El cu PD-ul a fuzionat prin absorbţie cu 13 partide, a trecut într-o noapte din Internaţionala Socialistă în tabăra Popularilor Europeni, PNŢCD-ul l-a distrus, singurul său “obiectiv” nerealizat pănă în acest moment este dispariţia PNL!
     Alaltăieri seară şi-a dat demisia :))))))) din funcția de preşedinte PMP,  interpretând de fapt actul doi al piesei de teatru comic cu iz de dramoletă "Perdeluţa"!
     De fapt, profitând de manifestațiile de stradă din aceste zile, sinistrul pregătește împreună cu vechii şi actualii colaboratori urmatoarea mișcare politică, pe care presa deja a anticipat-o ieri, o mișcare ce a fost încercată (din fericire fără succes) şi de VleausafiuPlimMinistlu în campania pentru locale şi anume “alierea”, “unirea” şi în final “fuziunea” PNL cu PMP!
     Oare cât de scurtă este memoria românilor si cât de naivi pot fi, ca să se lase captivați  atât de tare de manifestațiile de protest, fără să sesizeze că în spatele acestora se ascund şi se pregătesc mişcări mult mai periculoase, cel puţin pentru PNL!
     Cum chiar din clipa fuziunii PNL cu PDL, personal am atras atenția permanent, asupra pericolului pedelizării băsiste a partidului Brătienilor (“obiectiv” ce este aproape realizat), acelaşi lucru voi face şi acuma:
LIBERALI TREZIȚI-VĂ!
NU-I VINDEȚI PE BRĂTIENI LUI băsescu!
PSD este adversarul nostru tradiţional şi aşa va rămâne!
Băsescu şi oamenii săi sunt adevărații dușmani!
 PS
Nu vreau să-l văd pe Băsescu împreună cu Nutzi, Falca, Roberta şi Turcescu aprinzând lumânări la cavoul de la Florica!

steaua a fost în Divizia B...pe hârtie!

Ideea că orice club cu tradiţie nu trebuie să-şi ascundă mizeria sub preş (în caz că o are) şi că până la urmă emanaţia comunistă de la origini s-a spălat suficient prin jocul de pe teren al generaţiilor de jucători care n-au nicio vină pentru începuturile roş-albaştrilor.

Atâta timp cât Raimondo Orsi, Giampiero Combi, sau Angelo Schiavio au salutat cuminte pe stil fascist nu văd de ce am condamna o echipă a prezentului pentru naşterea avortonică din trecut.

Ideea este să nu uităm, că de iertat iartă până şi Dumnezeu.

Aşadar, Steaua în Divizia B. Sigur, aşa ceva încă nu s-a întâmplat până acum. Steaua e prima (şi aproape singura) echipă din lume care a fost înfiinţată direct în prima divizie a ţării sale şi apoi stropită cu sângele altei grupări (Carmen) ca jertfă supremă pentru un viitor glorios.

Totuşi, pentru câteva zile şi doar din punct de vedere tehnic, Steaua a fost în Divizia B!

„Sportul Popular”din 8 august 1947 transmitea următoarea informaţie referitoare la cererea AS Armata. „Chestiunea a fost pusă în şedinţa Comitetului F.R.F.A, toţi membri fiind de acord să participe în Divizia Naţională, însă în B.”

************************

În 11 august 1947, s-a publicat oficial în „Sportul Popular”, că AS Armata a fost introdusă deja în Divizia B, textul fiind următorul: „Asociaţia Sportivă Centrală a Armatei a fost introdusă în Divizia B”. ASCA intra în seria I în loculAsociaţiei Sparta Bucureşti.

În 21 august 1947, cu litere de-o şchioapă, „Gazeta sporturilor”anunţa: „Excluderea Carmenului din Divizia Naţională A.”

Echipa care a fost admisă în loc s-a numit „A.S. Armata”Bucureşti.

********************************

Aşadar, între 8 şi 21 august 1947, chiar dacă nu jucase încă niciun meci oficial, Asociaţia Sportivă Centrală a Armatei (precursoarea Stelei) a activat în acte în Divizia B.

http://www.istoriafotbalului.com/steaua-in-divizia-b/?fdx_switcher=true

Cum a apărut steaua bucuresti!

Sunt echipele fără de care azi nu se mai poate în fotbalul nostru. Vorbim despre unicul derby. Despre o rivalitate care dă foc peluzelor sau sărbătoreşte răul adversarului.
Recordurile prezentului, atât naţionale cât şi internaţionale, se sprijină pe numele celor două cluburi ale căror origini au parte de un context deloc prezentabil.
Să începem cu Steaua, cunoscută şi sub numele de AS Armata, CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei), sau CCA (Casa Centrală a Armatei). Geneza grupării din Ghencea este strâns legată de două nume de care, acum, nu-şi mai aduce aminte nimeni.
Primul personaj este col. Oreste Alexandrescu, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Football-Asociaţie în perioda martie-august 1945. […] În interiorul armatei se produceau mari transformări, influenţate direct de modelul sovietic iar colonelul Oreste acţiona la ordinele noului ministru de război din guvernul dr. Petru Groza, generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu. Acesta a fost „promotorul cel mai zelos alc omunizării militarilor”. Într-o declaraţie din1962, Răşcanu mărturisea că în calitatea sa de„ministru deRăzboi(…) am fost complet la dispoziţia partidului, executând întocmai dispoziţiunile luate de partid (…).”Iar printre realizările sale,Răşcanu a amintit:„Opera de democratizare a armatei, conform directivelor date mie de partidul comunist şi introducerea aparatului politic în unităţile şi serviciile armatei” şi „Curăţirea rândurilor armatei de elementele reacţionare (…)”
Al doilea este tot un colonel, fost puşcăriaş pe viaţă în regimul regalist.
Tânărul locotenent-colonel(curând devenit colonel) Dumitru Petrescu a devenit directorul publicaţiei Inspectoratului General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă, „Glasul Armatei”. Dumitru Petrescu fusese în anii ’20 muncitor la Atelierele C.F.R. (de aici şi numele său Petrescu-Griviţa), membruP.C.R. arestat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă şi întemniţat la Jilava, Văcăreşti şi Craiova. A izbutitsă evadeze din închisoare, fugind împreună cu alţi comunişti înU.R.S.S., unde, în calitatea sa de comunist, colinda lagărele de prizonieri români pentru a-şi convinge conaţionalii să se înroleze alături de Armata Roşie în lupta pentru înlăturarea regimului „fascistantonescian”. Maiorul Dumitru Petrescu-Griviţa a revenit, în 1944, în România pe tancurile sovietice ca şeful Secţiei de educaţie şi cultură a Diviziei „TudorVladimirescu”, formată din prizonierii români în URSS.
În aprilie 1946, ministerul de război şi-a întins tentaculele şi către sport. A dispus înfiinţarea unui Resort Militar în fiecare federaţie şi o secţie de sport în cadrul inspectoratului general al armatei. Un an mai târziu a apărut Steaua, condusă de (acum) generalul Alexandrescu.
La 7 iunie 1947 a luat fiinţă Asociaţia Sportivă Armata, avându-l în frunte pe fostul preşedinte al FRFA generalul-maior Oreste Alexandrescu. (vezi „SportulPopular“ din 26 iunie 1947). ASABucureşti a pornit la drum doar cu o echipă de fotbal. Ordinul de înfiinţare al asociaţiei Ministerului Apărării a ieşit doar la 20 august 1947. Tricourile erau roş-galbene, iar şorturile albastre, prin aceasta dorindu-se să i se dea acestei emanaţii comuniste un caracter naţional.
Promovarea direct în prima ligă îi aparţine celuilalt personaj, ajuns şi el general!
În spatele cererilor clubului militar se afla Inspectorul General al Armatei pentru ECP, generalul Dumitru Petrescu, avansat în grad la excepţional, sigur de suportul total al sovieticilor în cererea sa de intrare directă a echipei militare în Divizia A. […] Introducerea AS Armata în Divizia A însemna de fapt încă o victorie a socialismului sovietic în România. Şi cine putea fi victima decât ultima echipă profesionistă, Carmen?
Pe 20 august 1947, ziarele publicau programul primei etape, cu meciul dintre Carmen şi Dermata Cluj programat pentru 24 august. Doar o zi mai târziu situaţia s-a schimbat radical!
„Gazeta sporturilor” din 21 august 1947 anunţa cu litere de-o schipoapă: „Excluderea Carmenului din Divizia Naţională A.” Echipa care a fost admisă în loc s-a numit „A.S. Armata” Bucureşti, ceea ce impunea un nou record unicat, pe plan mondial: intrarea unei echipe de fotbal direct în Divizia A. El va fi egalat de introducerea echipei ATK Praga (viitoareaDukla) în prima divizie a campionatului cehoslovac în 1948.
Nici rămânerea pe prima scenă a fotbalului românesc nu s-a dovedit prea uşoară şi a avut nevoie de “intervenţii” din partea celor două personaje care au dat naştere noii echipe. Barajul de promovare/retrogradare s-a jucat atât pe teren cât şi în afara lui.
În ultimul joc al barajului, Poli Timişoara, deja promovată, a fost învinsă de FC Ploieşti cu2-3, rezultat în urma căruia aceasta din urmă promova în dauna ASArmata. Această asociaţie, condusă de generalul Dumitru Petrescu, a contestat rezultatul deoarece la scorulde 2-0 pentru Politehnica,timişorenilor li s-a anulat un gol valabil. Decizia Federaţiei a fost că arbitrul meciului (Constantin Mitran) a greşit grav, fiind suspendat pe viaţă (curiozitatea face ca în 1947, Mitran să fi fost desemnat cel mai bun arbitru din ţară, iar, peste ani, suspendarea i-a fost ridicată şi a mai arbitrat mult în Divizia A), partida urmând să fie rejucată la Craiova. Rezultatul a fost PolitehnicaTimişoara–Petrolul 1-1, iar cea de-a patra echipă rămasă în Divizia A a fost AS Armata Bucureşti.

Citatele sunt preluate din “Istoria Fotbalului Românesc, vol II”, o carte de Mircea Angelescu şi Dan Ov. Cristea