E chipul Romaniei in chipul ei firesc,
E fiica Romaniei, in fiece privire
In fiecare vorba, e chipul omenesc
Al tarii care urca, mereu, spre nemurire.
Pe panza navalita de clipe si secunde,
Istoria romana, a asteptat un chip,
Ce n-are asemanare si-n suflete patrunde
In el tot viitorul din aripi-l-infirip!
Pe bolta tricolora se-nalta chipul ei,
Alaturi de Eroul acestui neam strabun,
In calendarul vietii si-al marilor idei,
Fara de ei, nici timpul, n-as mai putea s-adun!
Istoria intreaga, milenii-a asteptat,
Sa se-nfiripe ochii acestei eroine,
Si-atata nemurire spre astazi a urcat,
In ochii ei, luminii, pe veci, sa i se-nchine!
miercuri, 15 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
O poveste interesanta despre cine este aceasta MIREILLE CARMEN RADOI
Din obsesia de a controla tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul, SRI a infiltrat toate structurile statului, inclusiv presa. Infiltrarea se face cu ciutani ambiţioşi, rataţi profesional, care au absolvit de regulă Academia de Informaţii, sau cu cătane bătrîne, provenite din fosta Securitate, care şi-au irosit viaţa încercînd să se amăgească cu ideea că sînt indispensabile. În cel de al doilea episod al serialului nostru o să vă dezvăluim lucruri şocante despre o speranţă a SRI, Mireille Rădoi, plantată într-o zonă a societăţii civile, care a preluat frînele puterii de la o cătană bătrînă. Rădoi a fost extrasă pentru a fi lansată în alegerile politice, pe cînd zona cu pricina geme pe mai departe de cătane ratate. Să nu vă amăgiţi cu speranţa că SRI este un artizan al democratizării ţării. O asemenea politică subversivă sfîrşeşte prin a distruge ultimele punţi de solidaritate dintre oameni. Mai departe domneşte întunericul, în care nişte canalii cu ochi fosforescenţi se urmăresc reciproc, sfîrşind prin a se devora pînă la ultima.
Pe 17 noiembrie a.c. a avut loc o operaţiune de extragere a unui ofiţer acoperit al SRI din zona critică a Executivului. Este vorba despre Mireille-Carmen Rădoi, directorul Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate (CERT-RO), o autoritate controlată de SRI, din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI). Rădoi a cîştigat postul de director al Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) în urma unui concurs cu dedicaţie, aranjat de ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, şi se pregăteşte acum pentru alegeri, ca membru al PDL şi consilier local la sectorul 4. În 2007, Rădoi a candidat la alegerile europarlamentare, din partea PLD-Stolojan. N-a avut notorietatea suficientă pentru a-şi adjudeca locul de eurodeputat. Poate că găselniţa de acum a PDL este tocmai aceea de a provoca un scandal care s-o aibă în epicentru pe Rădoi, pentru ca specialista lui peşte să intre în memoria reziduală a publicului, dat fiind faptul că a surclasat doi candidaţi cu studii în biblioteconomie şi l-a dat jos pe fostul director al BCU, Mircea Regneală, un reputat specialist în bibliologie, şeful catedrei de Biblioteconomie şi ştiinţa informării din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti şi preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţămînt.
Vă prevenim din start că Rădoi este o făcătură, un produs tipic al tranziţiei, iar impresionantul ei cv nu este decît praf în ochii proştilor. Rădoi s-a născut în Craiova, în 1974, în familia lui Iulian şi a Gheorghiţei Rădoi. În 1996, a absolvit Academia Naţională de Informaţii, administrată de SRI, ca şefă de promoţie. N-a strălucit prin nimic deosebit, şi lucrul acesta se poate vedea din bîlbele prin care încearcă să-şi acopere lipsa de pregătire în domeniu, prilejuite de cele cîteva apariţii la televiziune, unde a perorat total nesigură pe ea pe diverse probleme de securitate. În cadrul academiei de informaţii, Rădoi a cultivat relaţii intime cu mai mulţi profesori sau şefi ai SRI. A ajuns suspect de repede conferenţiar universitar doctor în comunicare politică şi discipline euro-atlantice şi predă la Facultatea de sociologie şi asistenţă socială a Universităţii din Bucureşti, la Colegiul Naţional de Apărare şi la SNSPA. Lucrările ei sînt, în cele mai multe cazuri, compilaţii după titluri şi teme consacrate din literatura de specialitate euro-americană. Este membru în consiliul de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Informatică, aflat sub tutela Ministerului Comunicaţiilor, în cadrul căruia funcţionează CERT-RO, consilier personal al ministrului Comunicaţiilor şi director de cabinet la MCSI.
A lucrat cu ministrul Apărării Mihai Stănişoară şi cu Romeo Raicu, preşedintele Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra SIE. A visat să ajungă şeful Oficiului pentru Informaţii Integrate din cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii sau măcar consilier pentru probleme de securitate al prim-ministrului Emil Boc. N-a fost să fie şi a trebuit să slujească patria sub steagul SRI, în posturi de răspundere mai mică. A fost numită director la CERT-RO în locul colonelului (r) SRI Gheorghe Mureşan, fost ofiţer de Securitate. Va fi păstrat în rîndurile SRI şi va fi numit director adjunct al Institutului de Tehnologii Avansate din cadrul SRI, fosta unitate TONOLA. Din motive de presupusă cosmetizare instituţională, Mureşan a fost extras din Ministerul Comunicaţiilor, în cadrul unei operaţiuni mai ample desfăşurate începînd din 2008, în urma căreia vor fi lăsaţi la vatră o mulţime de ofiţeri acoperiţi sau de rezervişti ai SRI. Aparent, semnalele primite din partea instituţiilor euro-atlantice deveniseră tot mai critice cu privire la menţinerea în structurile civile a acestor cătane. Tot în cadrul părelnicei primeniri, a fost extras din ANCOM şi generalul (r) SRI Grigore Gheorghe Stolojanu, fost ofiţer la unitatea R, de radiocomunicaţii, a Securităţii, ale cărei prerogative vor fi preluate după 1989 de SRI şi de STS.
Scoaterea lui Mireille Rădoi din acest viespar, pe 17 noiembrie, lasă în urmă o căruţă de dileme. Rădoi a fost căsătorită cu cetăţeanul mexican Mario Arroyo Juárez, specialist în securitate şi criminologie politică. Nunta a avut loc în iulie 2006, în localitatea Santa Catarina din statul mexican Nuevo León. Mario o prinde pe Mireille în pat cu sociologul Dan Dungaciu, actualul consilier pe probleme de integrare europeană al lui Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova. Mexicanul încornorat cere divorţul, care se pronunţă în octombrie 2009, în Santa Catarina. Cazul Rădoi caută scandalul public cu lumînarea. În scenă intră autistul Daniel Funeriu, care introduce în protocolul de concurs pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Centrale Universitare o clauză pe care n-o îndeplineşte decît Mireille Rădoi: experienţă editorială. Mireille Rădoi a fost directoarea unei edituri obscure, Tritonic, care publică de 16 ani broşurele, manuăluţe, istorioare, cărţulii pentru coafeze şi snoave SF. Adică un portofoliu de domenii aiuritoare, care seamănă leit cu viaţa şi opera sereistei Mireille Rădoi.
Pe 17 noiembrie a.c. a avut loc o operaţiune de extragere a unui ofiţer acoperit al SRI din zona critică a Executivului. Este vorba despre Mireille-Carmen Rădoi, directorul Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate (CERT-RO), o autoritate controlată de SRI, din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI). Rădoi a cîştigat postul de director al Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) în urma unui concurs cu dedicaţie, aranjat de ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, şi se pregăteşte acum pentru alegeri, ca membru al PDL şi consilier local la sectorul 4. În 2007, Rădoi a candidat la alegerile europarlamentare, din partea PLD-Stolojan. N-a avut notorietatea suficientă pentru a-şi adjudeca locul de eurodeputat. Poate că găselniţa de acum a PDL este tocmai aceea de a provoca un scandal care s-o aibă în epicentru pe Rădoi, pentru ca specialista lui peşte să intre în memoria reziduală a publicului, dat fiind faptul că a surclasat doi candidaţi cu studii în biblioteconomie şi l-a dat jos pe fostul director al BCU, Mircea Regneală, un reputat specialist în bibliologie, şeful catedrei de Biblioteconomie şi ştiinţa informării din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti şi preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţămînt.
Vă prevenim din start că Rădoi este o făcătură, un produs tipic al tranziţiei, iar impresionantul ei cv nu este decît praf în ochii proştilor. Rădoi s-a născut în Craiova, în 1974, în familia lui Iulian şi a Gheorghiţei Rădoi. În 1996, a absolvit Academia Naţională de Informaţii, administrată de SRI, ca şefă de promoţie. N-a strălucit prin nimic deosebit, şi lucrul acesta se poate vedea din bîlbele prin care încearcă să-şi acopere lipsa de pregătire în domeniu, prilejuite de cele cîteva apariţii la televiziune, unde a perorat total nesigură pe ea pe diverse probleme de securitate. În cadrul academiei de informaţii, Rădoi a cultivat relaţii intime cu mai mulţi profesori sau şefi ai SRI. A ajuns suspect de repede conferenţiar universitar doctor în comunicare politică şi discipline euro-atlantice şi predă la Facultatea de sociologie şi asistenţă socială a Universităţii din Bucureşti, la Colegiul Naţional de Apărare şi la SNSPA. Lucrările ei sînt, în cele mai multe cazuri, compilaţii după titluri şi teme consacrate din literatura de specialitate euro-americană. Este membru în consiliul de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Informatică, aflat sub tutela Ministerului Comunicaţiilor, în cadrul căruia funcţionează CERT-RO, consilier personal al ministrului Comunicaţiilor şi director de cabinet la MCSI.
A lucrat cu ministrul Apărării Mihai Stănişoară şi cu Romeo Raicu, preşedintele Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra SIE. A visat să ajungă şeful Oficiului pentru Informaţii Integrate din cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii sau măcar consilier pentru probleme de securitate al prim-ministrului Emil Boc. N-a fost să fie şi a trebuit să slujească patria sub steagul SRI, în posturi de răspundere mai mică. A fost numită director la CERT-RO în locul colonelului (r) SRI Gheorghe Mureşan, fost ofiţer de Securitate. Va fi păstrat în rîndurile SRI şi va fi numit director adjunct al Institutului de Tehnologii Avansate din cadrul SRI, fosta unitate TONOLA. Din motive de presupusă cosmetizare instituţională, Mureşan a fost extras din Ministerul Comunicaţiilor, în cadrul unei operaţiuni mai ample desfăşurate începînd din 2008, în urma căreia vor fi lăsaţi la vatră o mulţime de ofiţeri acoperiţi sau de rezervişti ai SRI. Aparent, semnalele primite din partea instituţiilor euro-atlantice deveniseră tot mai critice cu privire la menţinerea în structurile civile a acestor cătane. Tot în cadrul părelnicei primeniri, a fost extras din ANCOM şi generalul (r) SRI Grigore Gheorghe Stolojanu, fost ofiţer la unitatea R, de radiocomunicaţii, a Securităţii, ale cărei prerogative vor fi preluate după 1989 de SRI şi de STS.
Scoaterea lui Mireille Rădoi din acest viespar, pe 17 noiembrie, lasă în urmă o căruţă de dileme. Rădoi a fost căsătorită cu cetăţeanul mexican Mario Arroyo Juárez, specialist în securitate şi criminologie politică. Nunta a avut loc în iulie 2006, în localitatea Santa Catarina din statul mexican Nuevo León. Mario o prinde pe Mireille în pat cu sociologul Dan Dungaciu, actualul consilier pe probleme de integrare europeană al lui Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova. Mexicanul încornorat cere divorţul, care se pronunţă în octombrie 2009, în Santa Catarina. Cazul Rădoi caută scandalul public cu lumînarea. În scenă intră autistul Daniel Funeriu, care introduce în protocolul de concurs pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Centrale Universitare o clauză pe care n-o îndeplineşte decît Mireille Rădoi: experienţă editorială. Mireille Rădoi a fost directoarea unei edituri obscure, Tritonic, care publică de 16 ani broşurele, manuăluţe, istorioare, cărţulii pentru coafeze şi snoave SF. Adică un portofoliu de domenii aiuritoare, care seamănă leit cu viaţa şi opera sereistei Mireille Rădoi.
miercuri, 8 decembrie 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
Când ZDREANŢA este numit MANAGER GENERAL - scrisoare deschisă lui MM
Dragă Mihai Stoica!
N-am fost un simpatizant al tău şi multă lume îmi împărtăşeşte reticenţa asupra persoanei tale, datorită comportamentului avut pe toată perioada cât ai fost la steaua!
Am crezut, atunci când ai plecat, batjocorit şi murdărit de acel oribil personaj analfabet, că poţi fii altfel şi m-am bucurat sincer, când ai acceptat propunerea bursucului să i te alături la Urziceni!
Satisfacţia a fost pe măsură, când munca amândurora s-a văzut în rezultatele excepţionale ale echipei! Alături de mine, chiar dacă n-au recunoscut-o şi n-o s-o recunoască niciodată, sunt convins că au fost mulţi oameni, chiar şi duşmani declaraţi sau ascunşi ai tăi!
Ţi-am înţeles perfect gestul de a părăsi Urziceniul, în momentul când nu se mai întrevedea nicio perspectivă pentru echipă, datorită patronului acesteia, un personaj la fel de dubios ca fostul tău şef, numitul, mitică bucşaru (omul lui băsescu)!!!Acum 10 minute, deschid calculatorul şi ce aflu?
MM Stoica Manager General la steaua !!!
Am crezut că e o glumă, dar cum nu este 1 aprilie, iar ştirea era postată pe majoritatea cotidianelor de specialitate (dacă era numai în gazetă, credeam sincer că-i o farsă dea lui Negru), am rămas pur şi simplu fără cuvinte!!!
Nu înţeleg nimic şi conform cutumelor în astfel de "REVENIRI", nici n-o să aflăm vreodată, decât bla-bla-blauri !!!
Măi omule!
Întoarcerea lui Lăcătuş a treia oară la steaua, dacă la început m-a mirat, mi-am dat seama că n-ai de ce să-l invinuieşti pe săracul Marius, deoarece atât îl duce capul!
Pe el îl scuipă beeecali, se şterge cu mâneca hainei şi întreabă "pe cine zici gigi să bag în primul 11...?"
Dar tu ?????
Unde-ţi este orgoliul, măi omule ???
Ce se ascunde în spatele acestui come-back ??? Să nu-mi spui că dragostea pentru club, pentru că nici tu nu crezi asta !!!!
Vreau să-ţi spun doar atât:
n-am să uit în viaţa mea figura pe care o aveai, când camerele de luat vederi erau îndreptate spre tine şi se vedea pe faţa ta ruşinea pe care o suportai, când analfabetul tău şef de atunci (şi de acum mai nou), "corobora Constituţia cu Biblia, pentru a face din România o ţară mândră ca soarele de pe cer!"
Sunt fapte care nu se uită!
Şi încă ceva:
tu ai evoluat mult, foarte mult, dpdvd profesional (fotbalistic) şi uman!
Analfabetul...aproape deloc, ba din contră, prostia din capul lui a devenit cronică!
Aş vrea să-ţi urez succes, dar te rog să mă înţelegi că nu pot!
Pot să-ţi spun doar atât:
ÎMI PARE RĂU DE TINE!
N-am fost un simpatizant al tău şi multă lume îmi împărtăşeşte reticenţa asupra persoanei tale, datorită comportamentului avut pe toată perioada cât ai fost la steaua!
Am crezut, atunci când ai plecat, batjocorit şi murdărit de acel oribil personaj analfabet, că poţi fii altfel şi m-am bucurat sincer, când ai acceptat propunerea bursucului să i te alături la Urziceni!
Satisfacţia a fost pe măsură, când munca amândurora s-a văzut în rezultatele excepţionale ale echipei! Alături de mine, chiar dacă n-au recunoscut-o şi n-o s-o recunoască niciodată, sunt convins că au fost mulţi oameni, chiar şi duşmani declaraţi sau ascunşi ai tăi!
Ţi-am înţeles perfect gestul de a părăsi Urziceniul, în momentul când nu se mai întrevedea nicio perspectivă pentru echipă, datorită patronului acesteia, un personaj la fel de dubios ca fostul tău şef, numitul, mitică bucşaru (omul lui băsescu)!!!Acum 10 minute, deschid calculatorul şi ce aflu?
MM Stoica Manager General la steaua !!!
Am crezut că e o glumă, dar cum nu este 1 aprilie, iar ştirea era postată pe majoritatea cotidianelor de specialitate (dacă era numai în gazetă, credeam sincer că-i o farsă dea lui Negru), am rămas pur şi simplu fără cuvinte!!!
Nu înţeleg nimic şi conform cutumelor în astfel de "REVENIRI", nici n-o să aflăm vreodată, decât bla-bla-blauri !!!
Măi omule!
Întoarcerea lui Lăcătuş a treia oară la steaua, dacă la început m-a mirat, mi-am dat seama că n-ai de ce să-l invinuieşti pe săracul Marius, deoarece atât îl duce capul!
Pe el îl scuipă beeecali, se şterge cu mâneca hainei şi întreabă "pe cine zici gigi să bag în primul 11...?"
Dar tu ?????
Unde-ţi este orgoliul, măi omule ???
Ce se ascunde în spatele acestui come-back ??? Să nu-mi spui că dragostea pentru club, pentru că nici tu nu crezi asta !!!!
Vreau să-ţi spun doar atât:
n-am să uit în viaţa mea figura pe care o aveai, când camerele de luat vederi erau îndreptate spre tine şi se vedea pe faţa ta ruşinea pe care o suportai, când analfabetul tău şef de atunci (şi de acum mai nou), "corobora Constituţia cu Biblia, pentru a face din România o ţară mândră ca soarele de pe cer!"
Sunt fapte care nu se uită!
Şi încă ceva:
tu ai evoluat mult, foarte mult, dpdvd profesional (fotbalistic) şi uman!
Analfabetul...aproape deloc, ba din contră, prostia din capul lui a devenit cronică!
Aş vrea să-ţi urez succes, dar te rog să mă înţelegi că nu pot!
Pot să-ţi spun doar atât:
ÎMI PARE RĂU DE TINE!
marți, 16 noiembrie 2010
Când prostia şi incompetenţa, îşi dau doctoratul în ECONOMIE !!!
Mi-a fost dat în această seară să văd prezentată pe RTV, afirmaţia impertinentă şi de un cinism rar întâlnit, a deputatului pe.de. Alin Popoviciu, referitoare la traiul a sute de mii de oameni cu un venit cuprins între 400 şi 500 lei/lună!!!
Întrucât, deunăzi am primit informaţia că numitul specimen, îşi dă doctoratul în Economie, la Universitatea de Vest din Timişoara, am spicuit prin presă, şi am găsit câteva măsuri (mai mult sau mai puţin economice) ale guvernului, pe care doctorandul nostru, le susţine şi le explică "amănunţit", printre ele, am împănat şi câteva "năzbâtii" ale viitorului doctor în economie, altfel un om corect şi foarte cinstit!
Citiţi şi vă minunaţi:
„Cei care au 471, sau 500 de lei pe lună, care oricum este foarte puţin, li s-a tăiat 25% din salariu, credeţi că cu aceşti 25% în plus, aceşti oameni au trăit cu mult mai bine înainte de această tăiere salarială?” – Realitatea TV – 17.11.010..........
" Și dacă e citat din Hitler, care-i problema, dacă conține o idee bună? ", asta a spus Popoviciu într-o emisiune electorală de la Antena 3, în decembrie anul trecut, în replică la o remarcă a moderatorului referitoare la faptul că un slogan electoral al lui Traian Băsescu este insipirat din Main Kampf, cartea lui Adolf Hitler……
Firma Prozax SRL (proprietar deputatul Alin Popoviciu şi soţia), are în Gara de Nord din Timişoara un mic magazin care vinde de toate – de la sucuri şi cafea până la cartele telefonice. Vadu-i bun, afacerea prosperă!
În dimineaţa zilei de 31 ianurie 2008, la ora 8, comisarii Gărzii Financiare Timiş au făcut un control, comparând banii din gestiune cu ce apărea pe casa de marcat, constatând că pentru vânzările din ultimele ore, nu au fost emise bonuri fiscale pentru suma de 1.191 lei. În această situaţie, comisarii au decis amendarea firmei Prozax cu suma minimă de 8.000 lei şi suspendarea activităţii punctului de lucru pe trei luni de zile. Procesul verbal a fost atacat în instanţă pe motiv că nu a fost respectată procedura şi amenda a fost excesivă.
În apărare, administratorul firmei, soţia deputatului a susţinut în documentele depuse la instanţă că menţinerea deciziei comisarilor de suspendare a activităţii ”este catastrofală pentru SC Prozax SRL, ar însemna ca eu şi familia mea să nu avem din ce trăi 3 luni de zile”………
Măsura cu TVA a fost luată pentru că… noi nu am vrut să luăm măsura asta cu TVA şi ştie toată lumea că nu am vrut… dar asta-i situaţia… dacă Curtea Constituţională a hotărât… eu mai mult cred că a fost presiunea mediatică… care şi-a pus amprenta.. dar asta e… Aici cred că ar trebui să le mulţumim celor de la PSD şi PNL, pentru că prin campania mediatică care au dus-o împreună cu nişte posturi de televiziune şi-au atins scopul…
Pentru 2010 se urmăreşte o creştere economică undeva la 0 – 1 şi din 2011 să fie o creştere economică pe plus. Normal, de anul viitor, dacă aceste măsuri se implementează, România, încet-încet, ar trebui să-şi revină. Bineînţeles, nu cu paşi foarte mari, dar… treptat…
Care credeţi că ar fi soluţiile pentru ieşirea din criză?
Soluţiile eu cred că le-am dat noi, prima dată. E simplu. În primul rând, plata datoriilor care au avut lucrări cu statul, este undeva la un miliard şi jumătate de euro...... În primul şi primul rând, ca să ieşim din criză trebuie să aducem cheltuielile bugetare acolo unde, de fapt, trebuie să fie. Pentru asta trebuie legea standardelor de cost, care va ieşi acum, ca nici o primărie din această ţară să nu mai aibă câţi funcţionari publici şi câţi angajaţi vrea, ci să fie un standard care să impună anumite costuri. O primărie între 5.000 şi 10.000 de locuitori să aibă atâţia angajaţi, un municipiu care are atâţia locuitori să aibă atâţia angajaţi…
Legea iniţiată de deputatul PDL Alin Popoviciu, privind intrarea în legalitate a vrăjitoarelor, a fost respinsă, ieri, de senatorii din Comisia juridică.
Alin Popoviciu a declarat că după ce a vorbit cu unii dintre colegii săi senatori a aflat adevăratul motiv al respingerii legii promovate de el: “Le este frică de blestemele şi de farmecele vrăjitoarelor, care ar putea să le facă rău lor şi familiilor lor”.
Întrucât, deunăzi am primit informaţia că numitul specimen, îşi dă doctoratul în Economie, la Universitatea de Vest din Timişoara, am spicuit prin presă, şi am găsit câteva măsuri (mai mult sau mai puţin economice) ale guvernului, pe care doctorandul nostru, le susţine şi le explică "amănunţit", printre ele, am împănat şi câteva "năzbâtii" ale viitorului doctor în economie, altfel un om corect şi foarte cinstit!
Citiţi şi vă minunaţi:
„Cei care au 471, sau 500 de lei pe lună, care oricum este foarte puţin, li s-a tăiat 25% din salariu, credeţi că cu aceşti 25% în plus, aceşti oameni au trăit cu mult mai bine înainte de această tăiere salarială?” – Realitatea TV – 17.11.010..........
" Și dacă e citat din Hitler, care-i problema, dacă conține o idee bună? ", asta a spus Popoviciu într-o emisiune electorală de la Antena 3, în decembrie anul trecut, în replică la o remarcă a moderatorului referitoare la faptul că un slogan electoral al lui Traian Băsescu este insipirat din Main Kampf, cartea lui Adolf Hitler……
Firma Prozax SRL (proprietar deputatul Alin Popoviciu şi soţia), are în Gara de Nord din Timişoara un mic magazin care vinde de toate – de la sucuri şi cafea până la cartele telefonice. Vadu-i bun, afacerea prosperă!
În dimineaţa zilei de 31 ianurie 2008, la ora 8, comisarii Gărzii Financiare Timiş au făcut un control, comparând banii din gestiune cu ce apărea pe casa de marcat, constatând că pentru vânzările din ultimele ore, nu au fost emise bonuri fiscale pentru suma de 1.191 lei. În această situaţie, comisarii au decis amendarea firmei Prozax cu suma minimă de 8.000 lei şi suspendarea activităţii punctului de lucru pe trei luni de zile. Procesul verbal a fost atacat în instanţă pe motiv că nu a fost respectată procedura şi amenda a fost excesivă.
În apărare, administratorul firmei, soţia deputatului a susţinut în documentele depuse la instanţă că menţinerea deciziei comisarilor de suspendare a activităţii ”este catastrofală pentru SC Prozax SRL, ar însemna ca eu şi familia mea să nu avem din ce trăi 3 luni de zile”………
Măsura cu TVA a fost luată pentru că… noi nu am vrut să luăm măsura asta cu TVA şi ştie toată lumea că nu am vrut… dar asta-i situaţia… dacă Curtea Constituţională a hotărât… eu mai mult cred că a fost presiunea mediatică… care şi-a pus amprenta.. dar asta e… Aici cred că ar trebui să le mulţumim celor de la PSD şi PNL, pentru că prin campania mediatică care au dus-o împreună cu nişte posturi de televiziune şi-au atins scopul…
Pentru 2010 se urmăreşte o creştere economică undeva la 0 – 1 şi din 2011 să fie o creştere economică pe plus. Normal, de anul viitor, dacă aceste măsuri se implementează, România, încet-încet, ar trebui să-şi revină. Bineînţeles, nu cu paşi foarte mari, dar… treptat…
Care credeţi că ar fi soluţiile pentru ieşirea din criză?
Soluţiile eu cred că le-am dat noi, prima dată. E simplu. În primul rând, plata datoriilor care au avut lucrări cu statul, este undeva la un miliard şi jumătate de euro...... În primul şi primul rând, ca să ieşim din criză trebuie să aducem cheltuielile bugetare acolo unde, de fapt, trebuie să fie. Pentru asta trebuie legea standardelor de cost, care va ieşi acum, ca nici o primărie din această ţară să nu mai aibă câţi funcţionari publici şi câţi angajaţi vrea, ci să fie un standard care să impună anumite costuri. O primărie între 5.000 şi 10.000 de locuitori să aibă atâţia angajaţi, un municipiu care are atâţia locuitori să aibă atâţia angajaţi…
Legea iniţiată de deputatul PDL Alin Popoviciu, privind intrarea în legalitate a vrăjitoarelor, a fost respinsă, ieri, de senatorii din Comisia juridică.
Alin Popoviciu a declarat că după ce a vorbit cu unii dintre colegii săi senatori a aflat adevăratul motiv al respingerii legii promovate de el: “Le este frică de blestemele şi de farmecele vrăjitoarelor, care ar putea să le facă rău lor şi familiilor lor”.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
În apărarea Maestrului Păunescu şi a Marelui Eminescu!
Prietene care ca şi mine, aproape zilnic învăţăm să socializăm cu cei de lângă noi, aprobându-ne sau contrazicându-ne!
Aşa sunt şi părerile noastre, proprii şi personale despre Marele Dispărut, poetul ADRIAN PĂUNESCU!
Noi doi suntem, în nimicnicia noastră, două personaje de care-şi vor aduce aminte, doar familia şi câţiva cunoscuţi (chiar şi asta este relativă)!
Despre maestrul Păunescu se va scrie mult timp de acum înainte, zeci, poate sute de ani!
De ce?
Pentru că el a lăsat ceva în urmă...o imensă şi de mare calitate operă literară!
Nu judecăm OMUL, pentru că nu-l cunoaştem!
N-am mâncat şi nici n-am băut cu el la masă!
N-am compus versuri în duet şi nici n-am frecventat aceleaşi cluburi!!!
În alea unde mergem noi, se citesc colecţii de romane Murfatlar, Jidvei sau Segarcea, proză scurtă Milcov, Unirea sau Zaraza, şi multe alte reviste colorate gen GoldenBrau, Timişoreana, Gambrinus sau UrSus!
În cluburile unde mergea Maestrul, se scria pe hârtie şi se scria foarte bine!
Apropo! Crezi cumva că Eminescu a fost foarte iubit ???
A fost şi el la rândul lui hulit destul, pentru că şi atunci erau persoane şi din rândul scriitorilor şi din rândul clasei politice care nu rezonau cu gândirea lui!
După ce ei s-au MUTAT LA CELE VEŞNICE, nouă ne rămâne opera lor IMENSĂ!
Despre ce au făcut ei ca oameni, se va uita încet şi sigur!
Asta este soarta marilor valori, din care, din păcate, noi...NU FACEM PARTE!
Rămânem în categoria CÂRCOTAŞILOR ANONIMI!!!
Aşa sunt şi părerile noastre, proprii şi personale despre Marele Dispărut, poetul ADRIAN PĂUNESCU!
Noi doi suntem, în nimicnicia noastră, două personaje de care-şi vor aduce aminte, doar familia şi câţiva cunoscuţi (chiar şi asta este relativă)!
Despre maestrul Păunescu se va scrie mult timp de acum înainte, zeci, poate sute de ani!
De ce?
Pentru că el a lăsat ceva în urmă...o imensă şi de mare calitate operă literară!
Nu judecăm OMUL, pentru că nu-l cunoaştem!
N-am mâncat şi nici n-am băut cu el la masă!
N-am compus versuri în duet şi nici n-am frecventat aceleaşi cluburi!!!
În alea unde mergem noi, se citesc colecţii de romane Murfatlar, Jidvei sau Segarcea, proză scurtă Milcov, Unirea sau Zaraza, şi multe alte reviste colorate gen GoldenBrau, Timişoreana, Gambrinus sau UrSus!
În cluburile unde mergea Maestrul, se scria pe hârtie şi se scria foarte bine!
Apropo! Crezi cumva că Eminescu a fost foarte iubit ???
A fost şi el la rândul lui hulit destul, pentru că şi atunci erau persoane şi din rândul scriitorilor şi din rândul clasei politice care nu rezonau cu gândirea lui!
După ce ei s-au MUTAT LA CELE VEŞNICE, nouă ne rămâne opera lor IMENSĂ!
Despre ce au făcut ei ca oameni, se va uita încet şi sigur!
Asta este soarta marilor valori, din care, din păcate, noi...NU FACEM PARTE!
Rămânem în categoria CÂRCOTAŞILOR ANONIMI!!!
luni, 25 octombrie 2010
"SCRISOAREA SOLDATULUI NECUNOSCUT"
Domnule Comandant al Forţelor Armate,
Domnule Prim-Ministru,
Domnule Ministru al Apărării Naţionale,
Domnilor politicieni,
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel al cărui sânge a udat ţărâna la Nicopole şi Plevna, cel a cărui cămaşă s-a înroşit la Mărăşeşti, cel care a trecut Prutul, cel care a murit la Cărei şi în văile munţilor Tatra.
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care fără odihnă, lipsit de familie şi libertate a păzit vreme de sute de ani, în vremuri de restrişte, fruntariile acestei ţări, permiţând ţăranului să-şi are pământul, copilului să se joace şi să înveţe, zidarului să ridice case, politicianului să edifice un stat.
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care a fost şi este totdeauna prezent atunci când este nevoie de sacrificiu, cel care a săpat canalul de la Dunăre la mare, cel care a ridicat casa din care acum gândiţi legi împotriva lui, cel care a adunat recolta pentru gurile înfometate, cel care a forat tunelele metroului, cel fără de care nu s-a înfăptuit nimic măreţ în ţara sa.
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care îşi reprezintă cu cinste naţiunea pe teatre de operaţiuni militare din Asia, Africa sau aiurea, cel care se întoarce, uneori, în sicriul de plumb învelit în tricolor, de acolo, de unde moare în numele ţării sale şi pentru gloria dumneavoastră.
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel în faţa căruia vă descoperiţi şi vă înclinaţi de Ziua Naţională.
Vă scrie şi vă întreabă.
De ce mă umiliţi?
De ce îmi murdăriţi uniforma pe care am purtat-o cu onoare, nepătată, sute de ani?
De ce nu-mi mai recunoaşteţi meritele şi sacrificiile care vă permit azi, vouă, demnităţi înalte, într-o ţară liberă?
De ce mă denigraţi în faţa poporului pe care l-am slujit şi îl slujesc cu preţul vieţii mele?
De ce îmi luaţi dreptul la un trai decent, binemeritat, mie şi familiei mele?
De ce îmi umpleţi de durere şi umilinţă sufletul după ce v-aţi mândrit cu mine şi m-aţi decorat cu înalte ordine şi medalii?
De ce nu le mai recunoaşteţi astăzi valoarea şi nu le mai onoraţi simbolul?
De ce negaţi meritele mele, lăudate ieri de voi?
De ce mă condamnaţi la sărăcie după zeci de ani de muncă şi renunţări, fără zile libere, fără sărbători, fără odihnă?
De ce mă scoateţi, forţat, din inimă poporului meu?
De ce mă deznaţionalizaţi transformându-mă într-un mercenar?
Cine vă îndeamnă la toate aceste nedreptăţi?
În numele cui o faceţi?
În folosul şi pentru prosperitatea cui?
Domnule Comandant al Forţelor Armate, Domnule Prim-Ministru al Guvernului României, Domnule Ministru al Apărării Naţionale, Domnilor politicieni, oasele mele, ale Soldatului Necunoscut se mişcă sub lespedea de mormânt. De ruşine! Pentru că voi, cei trecători, plini de vanitate şi dispreţ, în inconştienţa şi ura voastră, încercaţi să mă mai omorâţi odată. Şi nici un popor nu face asta cu Soldatul său Necunoscut!
Domnilor, eu, Soldatul Român Necunoscut vă spun că, batjocorindu-mă pe mine, aruncaţi la gunoi istoria acestei ţări, îi siluiţi prezentul şi îi distrugeţi viitorul. Şi istoria nu vă va ierta!
Şi vă cer să vă amintiţi aceste cuvinte ale mele atunci când, alături de steaguri fluturând, cu mâna pe coroana de flori, vă înclinaţi în faţa mormântului meu.
Voi, cei fără de iubire de nimic. Voi, cei fără de neam.
Nu uitaţi, domnilor guvernanţi, doar eu sunt nemuritor.
Voi, nu!
Domnule Prim-Ministru,
Domnule Ministru al Apărării Naţionale,
Domnilor politicieni,
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel al cărui sânge a udat ţărâna la Nicopole şi Plevna, cel a cărui cămaşă s-a înroşit la Mărăşeşti, cel care a trecut Prutul, cel care a murit la Cărei şi în văile munţilor Tatra.
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care fără odihnă, lipsit de familie şi libertate a păzit vreme de sute de ani, în vremuri de restrişte, fruntariile acestei ţări, permiţând ţăranului să-şi are pământul, copilului să se joace şi să înveţe, zidarului să ridice case, politicianului să edifice un stat.
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care a fost şi este totdeauna prezent atunci când este nevoie de sacrificiu, cel care a săpat canalul de la Dunăre la mare, cel care a ridicat casa din care acum gândiţi legi împotriva lui, cel care a adunat recolta pentru gurile înfometate, cel care a forat tunelele metroului, cel fără de care nu s-a înfăptuit nimic măreţ în ţara sa.
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel care îşi reprezintă cu cinste naţiunea pe teatre de operaţiuni militare din Asia, Africa sau aiurea, cel care se întoarce, uneori, în sicriul de plumb învelit în tricolor, de acolo, de unde moare în numele ţării sale şi pentru gloria dumneavoastră.
Vă scrie Soldatul Necunoscut, cel în faţa căruia vă descoperiţi şi vă înclinaţi de Ziua Naţională.
Vă scrie şi vă întreabă.
De ce mă umiliţi?
De ce îmi murdăriţi uniforma pe care am purtat-o cu onoare, nepătată, sute de ani?
De ce nu-mi mai recunoaşteţi meritele şi sacrificiile care vă permit azi, vouă, demnităţi înalte, într-o ţară liberă?
De ce mă denigraţi în faţa poporului pe care l-am slujit şi îl slujesc cu preţul vieţii mele?
De ce îmi luaţi dreptul la un trai decent, binemeritat, mie şi familiei mele?
De ce îmi umpleţi de durere şi umilinţă sufletul după ce v-aţi mândrit cu mine şi m-aţi decorat cu înalte ordine şi medalii?
De ce nu le mai recunoaşteţi astăzi valoarea şi nu le mai onoraţi simbolul?
De ce negaţi meritele mele, lăudate ieri de voi?
De ce mă condamnaţi la sărăcie după zeci de ani de muncă şi renunţări, fără zile libere, fără sărbători, fără odihnă?
De ce mă scoateţi, forţat, din inimă poporului meu?
De ce mă deznaţionalizaţi transformându-mă într-un mercenar?
Cine vă îndeamnă la toate aceste nedreptăţi?
În numele cui o faceţi?
În folosul şi pentru prosperitatea cui?
Domnule Comandant al Forţelor Armate, Domnule Prim-Ministru al Guvernului României, Domnule Ministru al Apărării Naţionale, Domnilor politicieni, oasele mele, ale Soldatului Necunoscut se mişcă sub lespedea de mormânt. De ruşine! Pentru că voi, cei trecători, plini de vanitate şi dispreţ, în inconştienţa şi ura voastră, încercaţi să mă mai omorâţi odată. Şi nici un popor nu face asta cu Soldatul său Necunoscut!
Domnilor, eu, Soldatul Român Necunoscut vă spun că, batjocorindu-mă pe mine, aruncaţi la gunoi istoria acestei ţări, îi siluiţi prezentul şi îi distrugeţi viitorul. Şi istoria nu vă va ierta!
Şi vă cer să vă amintiţi aceste cuvinte ale mele atunci când, alături de steaguri fluturând, cu mâna pe coroana de flori, vă înclinaţi în faţa mormântului meu.
Voi, cei fără de iubire de nimic. Voi, cei fără de neam.
Nu uitaţi, domnilor guvernanţi, doar eu sunt nemuritor.
Voi, nu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)