Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai!

Dumnezeu grăieşte din cele cereşti, şi se aude glasul lui Dumnezeu, iar cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu să se aşeze şi să întocmească încă o carte către cel ce este unsul României din partea Domnului Savaot.

Pace de la Tatăl şi de la Fiul şi de la Duhul Sfânt, pace regelui României! Pace de la Maica Fiului Treimii cereşti, şi pace întru sărbătoare cerească de la mai-marii cetelor cereşti, Mihail şi Gavriil! Pace şi sărbătoare în cer şi pe pământ, căci serbările cele din moşi-strămoşi va fi să-şi ia locul lor, iar fiii bisericii fi-va să se întoarcă cu faţa spre părinţi, după cum, apoi, părinţii se vor întoarce cu faţa spre fiii lor. România, cea întâi chemată între neamuri, fi-va întâia între popoarele pământului, căci ea s-a născut odată cu Domnul Iisus Hristos, şi dacă ea s-a născut atunci, a fost apoi încreştinată de cel întâi chemat între apostoli, căci apostolul Andrei a venit şi a botezat-o pe România încă de când era în scutece, şi a fost creştină şi a fost ortodoxă România; de la naşterea ei a fost creştină, şi nu poate Domnul să uite pruncia ei şi cămaşa ei cea dintâi, şi nu poate să uite Dumnezeu podoabele cu care a fost înveşmântată România, fiindcă de sub glia ei cea sfântă, tot cerul României strigă la Domnul şi spune:„Doamne, până când ca să răscumperi pe cei ce stau la temelia acestui neam sfânt?“.

Şi iată ce spun cei mari ai României, cei buni şi mari şi sfinţi, care o ţin pe România pe jertfa lor şi pe credinţa lor, care a fost piatra bisericii cea din moşi-strămoşi. Ridică strigare regii cei dintâi şi cei de pe urmă şi toţi voievozii cei sfinţi, care laolaltă se numesc cerul cel sfânt al României; ridică rugă pentru România şi se uită ca să vadă venind şi stând pe regele cel mic, pe unsul cel din vremea aceasta, pe cel ce va plini biruinţa şi gloria României. Şi iată ce spune strămoşul şi bunicul: „Regele României să aibă înfăţişarea cea după chip a lui Iisus Hristos, precum strămoşii lui cei buni au avut chipul bărbatului împlinit, după cum scrie în Scripturi. Regele este sfânt lui Dumnezeu, iar înfăţişarea lui şi faţa lui să fie după chipul cel din moşi-strămoşi, în faţa căruia să se plece cu cuvioşie tot fiul neamului său“. Amin.

Cuvântul lui Dumnezeu stă cu tine în sfat, rege al României, căci cerul sfânt se uită şi aşteaptă ca să vadă gloria care va ieşi de la tine întru numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu întocmeşte carte cerească şi vorbeşte cu tine, Mihail al României. Aşteaptă moşul şi strămoşul tău să-ţi vadă slava şi puterea pe care o ai dată, dar puterea sfântului Domnului lucrează prin chipul cel purtat de moşii şi strămoşii cei sfinţi. Lasă-ţi podoaba cea sfântă să-ţi înveşmânteze faţa, că mare putere are această lege sfântă. Vine vremea cea mare, căci Eu lucrez la ea, lucrez după planul Meu, şi vai, sunt departe planurile oamenilor de planurile Domnului! Eu lucrez prin cuvânt în România, şi nu va fi făptură pe pământ care să nu se plece sub această lucrătură care lucrează din cer peste România, şi nu va fi neam care să nu-ţi cânte slava ta care este de la Mine, căci vei fi un rege sfânt, şi cine se va împotrivi planului Meu?

Ai grijă, iubitul Meu, fereşte-te de lupi, căci lupii au luat acum haină peste haină şi dau târcoale lucrăturii cea din cer. Fii mare cu Mine, că pielea de lup va fi vădită de sub mantia care o acoperă pe ea. Fii tare cu Mine, că nu mai vede Domnul credinţă pe pământ, iar Eu aşa am grăit prin prooroci: «Cel care cunoaşte căile Mele şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu». Aşa am grăit, şi iată, cei ce lucrează fărădelege nu iau în inimă această profeţie, şi se ascund sub mantie de miel, şi vai, făptura Mea nu ştie să deosebească stânga de dreapta sa! Dar Eu sunt Dumnezeu, şi iată ce fac în zilele acestea, căci M-am aşezat să dobor cele şubrede şi să întăresc curăţenia şi sfinţenia peste făptura Mea. Vin să curăţ şi să albesc şi să despecetluiesc izvoarele vieţii şi să rostesc apoi prin servii Mei şi să arăt: „Iată calea, şi cel ce înviază să meargă pe ea“.

O, voiesc să aşez pe piatră numele tău, căci aşa ţi-am vestit Eu ţie, şi voi rosti apoi din vârful ei numele regelui României. Aşa am grăit, şi aceste cuvinte mărturisesc pe pământ, pentru că Eu am fost împlinitor întru cei slabi şi mici ai Mei şi ai tăi, căci aceştia care dau trup cuvântului Meu sunt ai Mei şi ai tăi, căci Eu le sunt lor Dumnezeu, iar tu eşti unsul cel de la Mine şi eşti regele lor. Fii înţelept, căci Eu voi aşeza pe piatră numele tău. Fii credincios. Eu sunt. Domnul este numele Meu, şi lucrez ca să-ţi gătesc venirea.

Cei ce stau pe scaunul bisericii Mele au început să-şi arate dinţii şi ar voi să stârpească această lucrătură şi ar dori să-l pună jos pe cel ce a împlinit porunca cea din cer de a aşezat după lege piatra de temelie a începutului cel nou care vine din ceruri peste pământ şi să fie precum în cer aşa şi pe pământ, după cum a fost făgăduinţa Mea. Şi se va numi această lucrătură munte ceresc, munte de taină cerească, şi din acest munte vor curge fericirile cele scrise în Scripturi peste cei ce vor fi numiţi fericiţi, şi se va numi muntele fericirilor care vin cu Domnul şi cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, aşa precum au spus proorocii în veacurile Mele.

Această piatră ridicată prin cuvânt şi din poruncă cerească, va sta înaintea ta, rege al României, căci Eu aşa am grăit, şi ţi-am vestit din vreme. Iată, pun înaintea ta această piatră şi voi depărta apoi fărădelegea şi nedreptatea din pământul celor vii, căci România va rămâne veşnic înaintea Mea şi a ta, Mihail al României Domnului.

Eu sunt cu tine şi te port pe umerii Mei, căci Eu sunt Domnul plinirii făgăduinţelor cereşti. Ridică-te spre Mine şi rosteşte rugă pentru cei pe care-i am în faţa Mea, în faţa cuvântului Meu, căci s-au ridicat martori nedrepţi asupra lor şi nedreptatea a minţit sieşi, şi s-au ridicat cu teamă împotriva adevărului Meu cei ce stăpânesc cu nepăsare peste turma Mea. Roagă-te să se înmulţească sarea, şi se va înmulţi, căci nu mai este sare pe pământ. Puţină sare mai are Domnul pe pământ, iubitul Meu. Ridică mâinile spre Mine şi cere, şi va fi sare pe pământ, şi va fi bună de sărat, şi se vor întări oasele cele şubrede ale fiilor cei bineplăcuţi cu inima lor şi cu duhul lor. Eu lucrez din zori şi până în zori, lucrez în calea ta şi lucrez peste aceşti micuţi ai Mei, căci răutatea şi necredinţa mai-marilor legii izbeşte cu gând să-Mi fărâme corabia cea lucrată prin cuvântul cel vestit din cer. România este corabia salvării făpturii Mele şi din ea vor curge raze şi lumini şi izbăvire şi cer nou şi pământ nou, aşa cum am făgăduit Eu, Dumnezeu.

Îmi întind pacea Mea peste tine şi peste toată casa ta, Mihail al României. Pace ţie, iubitul Meu, unsul Meu, căci cine poate şterge ungerea pe care o ai de la Dumnezeu? Pace şi lege sfântă şi chip după chipul cel din strămoşi, cel din părinţi cereşti, după chipul Fiului lui Dumnezeu, din neam în neam până la tine. Ia sulul care stă sub piatra începutului cel nou, ia-l şi desfă-l din nou, şi te găteşte în această oglindă, şi vom intra pe poarta cea binecuvântată, care a luat fiinţă după planul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl, Cel ce este întru Fiul şi întru Duhul Sfânt al Treimii cereşti, să fie cu regele României şi cu fiii ei cei binecuvântaţi din care va răsări poporul cel nou care va lucra biruinţa Domnului!

Pace ţie, Mihail al României Domnului! Amin, amin, amin.

13-11-1992

Comunismul pe scurt, văzut de Georgelis Je-moi!!!

La o postare a mea pe FB, în care-i ”blagosloveam” pe oligofrenii ce susțin cu tărie ineptă, că MS Regele MIHAI a plecat pe 3 ianuarie 1948 cu două vagoane de tren  încărcate cu aur, și nu cele patru autoturisme pe care comuniștii au fost de acord să i le lase, discuțiile au devenit destul de aprinse!

Îmi permit  să postez aici,  comentariul făcut de Georgelis Je-moi (Patriarhul Pieței Universității cum îi spunem noi) într-un dialog cu un alt ”conversator”, în care face o ”superbă” descriere a comunismului!

”Eu stiu o poveste din sursa, care iti va arata ce insemnau vremurile anilor '50 !
Mama, fie-i tarana usoara, avea o vecina, doamna Merisor. Sotul acestei doamne avea origine nesanatoasa (burghezo- mosiereasca) si la un moment dat, dupa ce un "binevoitor" a facut o plangere ca domnul Merisor tipareste manifeste anticomuniste si unelteste impotriva regimului comunist, la usa lui a aparut o echipa de securisti, care au intors casa pe dos si bineinteles, n-au gasit nimic ! 

Tocmai cand se pregateau sa plece, unuia din comisie i-a venit ideea "geniala" si se indreapta direct catre aparatul de radio, il porneste si aparatul incepe sa "cante" pe Europa Libera ! Evrika ! L-au prins ! Stii cat a fost condamnat pentru aceasta fapta criminala domnul Merisor ? A fost condamnat la 17 ani de puscarie, din care a facut 15 ani. Si te rog, crede-ma dragule ca pe vremea aia puscarie nu insemna ceea ce vedem azi a fi puscarie! Pe vremea aia "drepturile omului" erau reduse la un singur drept al omului -> Dreptul la moarte!
Asa ca las-o mai domol rogu-te cu iesitul in strada, pentru ca habar n-ai ce a insemnat drama comunista ! Pentru ca n-a fost numai un sistem, ci si o mare drama a omenirii !
Si ca sa-ti dau un singur exemplu de drama, vreau sa-ti spun ca atunci cand am vazut daramarea zidului dramatic al Berlinului, am fost toata ziua aceea cu ochii in lacrimi, stiind cate drame a insemnat acea rusine ridicata de comunisti.
Pentru ca de fapt, asta a insemnat comunismul ! Ridicarea de ziduri !
Au ridicat ziduri intre tari, au ridicat ziduri intre clase sociale, au ridicat ziduri intre vecini, ai ridicat ziduri intre rude apropiate !
Comunism = Ziduri ! Garduri si sarma ghimpata ! ”

Cum au reușit Principele CAROL și Petre Mavrogheni să redreseze România!

După criza dinastică din 1871, noul guvern conservator condus de Lascăr Catargiu nu întârzie să ia măsuri urgente pentru redresarea economică și financiară a țării.
Ministrul de finanțe Petre Mavrogheni - considerat în literatura de specialitate drept cel mai bun ministru de finanțe al României din toate timpurile -, după ce constată că rezervele statului sunt nule și că datoria publică este imensă, declanșează un program inteligent de reforme fiscale, a cărui particularitate șochează prin temeritatea sa: împrumutul lansat pe piață a fost realizat în întregime în țară (la fel a făcut și C.P.Tăriceanu), fără a apela la noi credite externe.

Relaxând presiunea crizei financiare a țării, Mavrogheni are un nou spațiu de manevră în procesul de atragere a resurselor și aplică fulgerător monopolul tutunului, al timbrului și al licenței băuturilor alcoolice, concomitent cu ridicarea impozitului funciar. În doi ani România era redresată financiar și oferea condiții sănătoase pentru relansarea economică.
De cealaltă parte, Principele Carol forțează programul de construcții feroviare, inaugurând mai multe linii, dezvoltând rețeaua podurilor metalice și a drumurilor interurbane, precum și amenajarea docurilor fluviale.
Rapiditatea cu care s-au aplicat aceste măsuri, își are explicația în doi factori esențiali: moralitatea exemplară a guvernului Lascăr Catargiu, mai ales faptul că a blocat corupția și afacerile oneroase pe seama statului.  și metoda angajării unor mari firme străine, precum și a capitalului occidental, în realizarea proiectelor de infrastructură și organizare industrială a țării.
Atât timp cât domnitorul german și guvernanții de modă germană au deținut puterea, corupția în afaceri cu marile companii a fost extrem de redusă.

“10 MAI” DE V. ALECSANDRI. ÎNTREITĂ MĂREŢIE NAŢIONALĂ

A venit din munţi un vultur/Şi ne-a zis: — „Români Eroi,
Ştiu un prinţ viteaz şi tânăr/Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacă-l vreţi vi-l dau ca Vodă”./Noi cu toţii: — „Să ni-l dai”.
Şi ne-a dat pe Vodă CAROL,/Într-o zi de 10 Mai.

Şi-a venit vulturul iară,/Şi ne-a zis: — „Popor Român,
Eşti viteaz, de ce mai suferi/Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobeşte-ţi/Mândra ţară care-o ai”.
Şi noi liberi ne făcurăm/Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăşi/Şi ne-a spus: „Popor Român,
Aţi luptat cumplit la Plevna/Duşi în foc de-al vostru Domn.
Vrednic e să-l faceţi Rege,/Într-o ţară ca în rai”.
Şi noi rege îl făcurăm/Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne-a fi de-a pururi/Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic ţării noastre/Libertate şi Regat.
Ridicaţi cu toţii glasul/De prin şesuri, de prin plai,
Să trăiască România/Ura! pentru 10 Mai!

Valeriu Stoica - un KGB-ist notoriu!!!

           Întruna din cărțile dlui Liviu Vălenaș ”MEMORIALUL APOCALIPSEI” (România între anii 1940-1948), am găsit printre altele, discuția pe care autorul a purtat-o cu Dan Amedeu Lăzărescu! Dl Vălenaș, în afara dialogului a avut inspirația să publice și câteva scrisori ale bătrânului liberal!

Am hotărât că nu este lipsit de interes pt a supune atenției o mică scrisorică, în care dl.Lăzărescu îl caracterizează dur pe fostul președinte al PNL (actualul avocat al partidului băsist), Valeriu Stoica!
Redau scrisoarea integral:

București, 31 mai 2002

Stimate Domnule Liviu Vălenaș, 

       

             Vă trimit studiile mele și ale regretatului meu coleg de la liceul ”Spiru Haret”, între anii 1929-1937, decedat la Paris după o lungă suferință. Întreaga Dvs. lucrare, este un act deosebit de impostant față de analfabetismul gregar care domnește de 12 ani în România, stat-tampon între capitalism și comunism, dar manevrat de KGB, prin conducătorii partidelor de la guvern și opoziție (Valeriu Stoica notoriu!).

            Celelalte pagini le țin eventual la dispoziția editurii din București dacă așa cum am înțeles apare aici.

            

         Cu deosebită prețuire

                                            Dan Amedeu Lăzărescu

ASR Prinţul Carol Mircea Grigore de România ???

 The Telegraph - 09 Feb 2006

ASR Prinţul Carol de România, care a murit la 86 de ani, a petrecut o mare parte din viaţă în încercarea de a dovedi legitimitatea sa.Paternitate sa nu a fost niciodată la îndoială. El a fost fiul Prinţul Carol de România (mai târziu regele Carol al II-lea) şi Marie Jeanne (Zizi) Lambrino, o fată română aristocratică, cu care viitorul rege s-a căsătorit încălcând normele Casei Regale.Naşterea lui Carol, a cauzat probleme grave. Tatăl său a fost cel mai mare fiu şi moştenitor al regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria (fiica ducelui de Edinburgh - Duce mai târziu de Saxa-Coburg - şi, astfel, o nepoata a reginei Victoria). Prinţul moştenitor a fost frumos si inteligent, dar nu fără un element de instabilitate în caracterul lui. El a fost, de asemenea, extrem de sexuat, unii cred că el a suferit de Satyriasis. 
Acestea sunt urmări ale instruirii de către un tutore elveţian cu simpatii socialiste, acesta semănând îndoieli în mintea tânărului prinț, cu privire la meritele vieţii regale. Manifestând o dragoste nebună pentru Zizi, el a trecut graniţa cu Rusia de la Iaşi, astfel părăsindu-și unitatea pe care o comanda, o infracţiune pedepsită cu moartea. Cei doi s-au căsătorit la Odessa, pe 14 septembrie 1918. Mama Prinţului moştenitor, regina Maria, a descris criza ca "o tragedie de familie uimitoare, care ne-a lovit brusc, o lovitură uimitoare pentru care am fost în întregime nepregătiţi".O săptămână mai târziu, regina Maria l-a vizitat pe prinţul moştenitor închis într-o mănăstire, în timp ce mireasa sa întors la Iaşi. Apoi, Regele Ferdinand forţat anularea căsătoriei în ianuarie 1919 la Bucureşti. Dar Carol a rămas ataşat de Zizi, care asteapta un copil. Când este presat să se alăture regimentului său, a renunţat la drepturile sale la tron ​​"pentru mine si mostenitorii mei, precum şi", făcând acest anunţ pe 1 august 1919. Regina Maria şi Carol au  forțat-o pe Zizi să părăsească țara, şi la Crăciun, regina a obținut promisiunea lui Carol că va renunţa la Zizi total.La data de 08 ianuarie 1920, fiul lui s-a născut în Bucureşti, înregistrându-l cu numele Mircea Grigore Carol Lambrino, numele folosit pentru în toată viaţa sa timpurie. Că numele tatălui nu a fost pus pe certificatul său de naştere, a fost "un alt pericol depăşit".  Într-o zi prinţul moştenitor i-a scris lui Zizi că în curând, o să fie din nou "o famile unită". Prințul a fost apoi trimis într-o croazieră de opt luni să se ”răcorească”.Din moment ce căsătoria a fost legală, şi anularea nu s-a publicat până la 23 aprilie 1919, naşterea copilului fiind în perioada de 300 zile, a permis legitimitatea. Din această zi, diferite ramuri ale familiei, și-au pus întrebarea dacă anularea căsătoriei a fost legală şi dacă au drepturi care decurg din Principele Carol. Realitatea a fost că el a fost exclus din familia regală română.
Prinţul moştenitor nu și-a mai văzut soția, nici nu și-a vizitat fiul său nou-născut, fapt pentru care Zizi nu l-a iertat. Băiatul a pretins mai târziu că l-a văzut pe tatăl său doar o singură dată, când avea cinci ani. Prinţul moştenitor și-a reluat poziţia sa ca moştenitor la tron, în timp ce copilul şi mama lui au fost expulzați la Paris, Zizi cerând să-i fie returnate bijuteriile familiei sau o indemnizaţie, pentru a nu se mai întoarce în România.
În 1926, Zizi s-a luptat să obțină suma de 10 milioane de franci în instanţele de la Paris, ca daune pentru ”durerea” suportată din cauza divorţului. Pentru a-și sprijini fiul, ea și-a reluat viaţa de dansatoare, în timp ce el a fost educat la Academie des Beaux Arts, el pictând peisaje şi mai târziu propriile cărţi de Crăciun.Între timp, prinţul moştenitor căsătorit cu prinţesa Elena a Greciei, a avut un al doilea fiu, în prezent regele Mihai, numai că a părăsit-o și pe aceasta pentru Elena (Magda) Lupescu, provocând  în continuare o criză în Casa Regală Română. Atunci când Regele Ferdinand a murit, tânărul Mihai a devenit Rege, domnind între 1927 - 1930, după care tatăț său Regele Carol, i-a luat locul până în 1940, când a dat înapoi tronul ​​fiului său, acest fiind în cele din urmă alungaţi din România în anul 1947.
Atunci când comuniştii au preluat puterea, mica bursă  trimisă lui Zizi a încetat. În 1945, Carol Mircea Grigore a călătorit în Brazilia apelând la tatăl său pentru fonduri, dar i-a fost interzis să-l vadă. Zizi în cele din urmă a murit în secţia de caritate a unui spital Paris, în martie 1953, Carol Mircea Grigore, cerându-i în zadar tatălui său bani să o îngroape. În termen de o lună de la moarte lui Zizi Lambrino, ex-regele Carol a murit în Portugalia.
.......După moartea tatălui său, Carol a început lupta pentru a stabili legitimitatea sa, câștigând acţiuni în instanţă în Portugalia în 1955, şi din nou la Paris în 1957. El şi-a asumat titlul de Prinţ din România, deşi România era sub regimul comunist.Prințul Carol, s-a stabilit în Marea Britanie, luând un contract de leasing de 21 de ani în 1961, la tarife avantajoase pe Upton casa de la Poole, Dorset, care fusese lăsat să profit local, de către fostul ministru conservator Domnul Llewellin.Dar au existat probleme financiare nesfârşite, ameninţări de evacuare, grădinarul refuzând să muncească, deoarece nu a fost plătit timp de 26 de săptămâni, având facturi alimentare neplătite  de mai multe sute de lire sterline. În 1964, principelui Carol, i-au fost acordate scrisori de administrare a proprietății tatălui său, în limba engleză în valoare de £ 5,922. Curând după aceea, mass-media a decis că el era un om bogat, cu diferite estimări cu privire la averea nou moştenită .
Nu a fost vorba de proprietatea de pe Riviera franceză, deşi tot ceea ce părea să rămână a fost o vilă de la Nisa. În 1964 el a cumpărat casa de la Winterfold Cranleigh, Surrey, pentru  £ 100.000. În iunie 1965 aceste două case au fost percheziționate de poliţie şi de câini după un sfat-off, care căutau un hoț (Ronnie Biggs) care spărsese un tren și bănuiau că ar putea fi ascuns acolo: nu era.Mai târziu, Prinţul a vândut centuri decorative la modă în Hampstead, folosind coroana română ca marcă a sa. .....Prințul Carol a fost căsătorit de trei ori, în primul rând la Paris, în 1944, la Hélène Nagavitzine. Fiul lor Paul, născut în 1948, a fost educat la Gordonstoun şi Millfield, şi a scris mai târziu o biografie a bunicului său, Regele Carol.Prinţul şi Hélène s-au separat la începutul anilor 1950, ea a continuat să cânte roluri principale în operele lui Mozart şi Puccini la Paris, sub numele de Pastor Lena. Ei au divorţat în 1960, şi curând după aceea, Lena se plângea la avocaţii săi şi la presă, că nu-l putea avea pe fiul ei conform promisiunii, timp de opt zile în vacanţă de Crăciun. Ea a declarat că el duce o viaţă normală ,"departe de aceste vise de drepturi de autor. Asta a stricat căsnicia mea cu tatăl său".În 1960, Carol s-a căsătorit cu Jeanne Williams la Nashville, Tennessee, cu care a avut un fiu  Alexandru, născut în 1961 şi educat la Ampleforth. În 1970, Carol şi soţia sa au fost două în afară de viaţă, şi în 1975 au existat lupte juridice asupra custodia fiului lor. Ei au divorţat în 1977 şi în 1984 s-a căsătorit cu doamna Antonia Ropner, fiica generalului-maior Edward Colville si o nepoata a reginei taciturn, fostul secretar de presă, comandant Sir Richard Colville.La sfirsitul Principele Carol şi soţia sa au locuit în Fulham, cu mai multe pisici si un teckel numit Otto von Habsburg.În 2003, după un proces lung, o instanţă român a recunoscut legitimitatea Principelui Carol şi certificatul său de naştere a fost modificat în consecinţă. Fostul rege Mihai a contestat decizia, Curtea Supremă de Justiţie română urmând să se pronunţe asupra recursului său.Nu cu mult timp înainte de a muri, Principele Carol a vizitat România pentru a vedea dacă există posibilitatea de recuperarea a unor proprietăţi ale tatălui său.Principele Carol, care a murit pe 27 ianuarie, a supravieţuit celei de-a treia soţii. Dorinţa sa a fost să fie îngropat lângă regele Carol, ale cărui rămăşiţe au fost returnate la Bucureşti în 2003.

Continuarea relaţiei. A doua renunţare la tron!

Continuarea relaţiei. A doua renunţare la tron

Carol şi Zizi continuau să comunice prin intermediul scrisorilor. Demersurile făcute de familia regală şi de oamenii politici pentru a-i despărţi pe cei doi nu au reuşit. Pe 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat căsătoria pentru nerespectarea unor cerinţe de ordin formal ^[11], dar Carol şi Zizi continuau să trăiască împreună, regele primind zilnic note informative cu privire la situaţia celor doi. În următoarea perioadă, familia regală a încercat prin mai multe mijloace să îi ţină despărţiţi, însă Carol a refuzat constant să fie trimis la călătorii în străinătate ^[12] pentru a fi îndepărtat de soţia sa. La presiunile lui Ionel Brătianu şi ale mamei sale, Carol s-a văzut nevoit să plece din nou pe front alături de regimentul său, deoarecele trupele maghiare reluaseră focul împotriva trupelor române staţionate în munţii Apuseni.

În acest context s-a produs a doua renunţare a lui Carol la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. Astfel, pe 1 august1919, principele a redactat două scrisori, una pentru Zizi Lambrino, în care se recunoştea soţul ei şi părintele copilului pe care îl poartă în pântece ^[13], şi una pentru tatăl său, prin care îl anunţa de decizia luată ^[14].

După încheierea ostilităţilor, lui Carol nu i s-a mai permis să revină la Bucureşti, din noiembrie fiindu-i stabilit un domiciliu obligatoriu la Bistriţa ^[15]. Aici, asupra principelui s-au făcut numeroase presiuni să renunţe la intrasingenţa sa cu privire la acest subiect şi, cunoscându-i-se înclinaţiile şi capriciile, s-au organizat partide de vânătoare, defilări de trupe, petreceri, precum şi diferite aventuri sentimentale, toate menite a-l face să uite de Zizi Lambrino. Astfel, la Bistriţa a fost trimisă Marie Martini, o elevă de la azilul „Elena Doamna” cu care Carol avusese o relaţie înainte de căsătoria cu Zizi. Marie a născut şi un fiu cu numele de Silviu, care a fost recunoscut de principe ^[16]. Colonelul Nicolae Condeescu s-a ocupat ca acest lucru să nu fie aflat de opinia publică, iar Marie să păstreze discreţia. În cele din urmă, Marie se va căsători cu Leonescu, un şef de gară, care a primit o importantă sumă de bani pentru a ţine secretă paternitatea micului Silviu ^[17]. Manevrele puse la cale de Curtea Regală au reuşit. Într-o discuţie din 5 ianuarie 1920 cu Nicolae Iorga şi Alexandru Vaida-Voevod, Carol a promis o „revenire solemnă” asupra deciziei luate la 1 august 1919 ^[18].

Pe 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino a dat naştere unui copil, botezat Mircea Grigore ^[19], după care a recurs la şantaj, dând publicităţii scrisoarea prin care Carol se recunoştea părintele copilului şi soţul ei. În cele din urmă, pe 20 februarie 1920, principele îi cere lui Ferdinand să considere „ca nulă şi neavenită scrisoarea pe care am trimis-o Majestăţii voastre la 1 august” şi „în conformitate cu spiritul Constituţiei şi al legilor noastre de familie, mă devotez serviciului ţării şi al Majestăţii voastre”^[20].