Drepturile și datoriile în cazul regalității!

     

ASR Principele RADU al României, într-un dialog (ce ulterior a devenit carte - ”Altfel” - editura POLIROM - 2009) purtat cu Nicolae Drăgușin, la întrebarea ”Cum se împacă drepturile și datoriile în cazul regalității, când sunt destui cei care se intrigă de faptul că posesiunile regale ar putea reveni la proprietarul de drept, uitând cât de mult ar putea regalitatea să-și îndeplinească datoria dacă drepturile-i sunt respectate”, ASR a răspuns prezentând o scrisoare trimisă de abatele Duguerry către principele imperial, fiul lui Napoleon al III lea*:

       Mon Cher Petit Seigneur,

       Ca nou venit pe lume, ai fost învestit cu Marele Cordon al Legiunii de Onoare. După cum știi, este unul din cele mai prețioase recompense de merit. Ce servicii ai fi putut să aduci tu țării tale la vârsta de două zile?

       Aceasta ți s-a dat, Mon Cher Petit Seigneur, nu pentru serviciile pe care le-ai adus, ci pentru acelea pe care le vei aduce în anii care vin.

       Este semnul că, încă din leagăn, tu aparții în întregime Franței și poporului francez.

       Respectul datorat de oameni regalității nu este un drept din naștere, nici o formă găunoasă de servilism, este continua recunoștință în fața unui sacrificiu care nu se cere celorlalți oameni.

       Ceilalți sunt liberi, în limitele datoriei creștine, dar un Suveran nu are nici viață, nici țel pentru el însuși.

       Când oamenii îi spun ”majestate” și stau în picioare în fața lui, este pentru că aduc omagiu nu Puterii și Gloriei, ci Abnegației cerute purtătorului de Coroană.

* Fragment extras din cartea When Men Had Time to Love de Agnes de Stoeckl (J. Murray, Londra, 1953):