La şase săptămâni de la mutarea la cele veşnice, conform tradiţiei româneşti, pe lângă pomenirea mortului se împart şi haine ale dispărutului!
Aşa s-a întâmplat şi ieri într-o comună din Teleorman! Bătrâna văduvă a rânduit într-o cameră câteva costume de haine (dovadă că proaspătul dispărut nu fusese orişicine), cămăşi, pantofi, ghete, o căciulă de astrahan (veche întradevăr, dar încă de bună calitate) şi o PĂLĂRIE!
După slujba de binecuvântare, bătrâna, ajutată de către o rudă, au mers acasă la persoanele pentru care pregătiseră hainele şi le-au "împărţit", pentru sufletul răposatului!
Mai spre seară, ginerele dispărutului, căutând prin "camera împărţelii" oarece, descoperă pe o măsuţă, pălăria ce trebuia "împărţită"! Ce să fie oare? Chestionându-i pe cei ai casei, află că din grabă, au uitat pârdalnica pălărie, pe care o vor duce a doua zi "noului destinatar"!!! "E bine şi aşa", îşi spuse ginerică în sinea lui, "important este să o dea omului aşa cum i-au spus!"
Întorcând pălăria şi privind cu atenţie la eticheta fabricantului (deh...curiozitatea ce să-i faci), descoperă în banda de protecţie un calendar!!!
"Ce vechi trebuie să fie calendarul ăsta?", se întrebă curiosul nostru!!! Scoţându-l şi cercetându-l cu atenţie, nu mică-i fu mirarea când acesta, arăta zilele anului 1984....un an important în istoria României (pe atunci RSR), când au avut loc lucrările Congresului XIV al PCR! Defunctul fusese ani mulţi un vaşnic slujbaş al Partidului, nu unul important ci unul de provincie, dar respectat şi apreciat de către oameni!
Posibil să-şi fi ţinut omul evidenţa activităţilor (care nu erau puţine pe vremea aceea) şi avea nevoi de un calendar la purtător, nimic anormal, dar totuşi de ce ascuns în pălărie??? Probabil ca să fie sigur că nu-l uită pe undeva, având în vedere că pălăria era un element vestimentar caracteristic în rândurile activiştilor partidului! Întorcând calendarul pe partea cealaltă, totul deveni clar ca lumina zilei cu privire la locul de păstrare al calendarului! Cu adevărat, acolo-i era locul, fiindcă şturlubaticul calendar era destinat (datorită imaginii de pe cealaltă parte) doar lui... !!! Iat-o:
Câte zile oare i-a ţinut de urât bătrânului tânăra "calendaristă", atunci când trebuia să stea departe de casă plecat cu săptămânile la Plenare şi Congrese ??? Cum pălăria (ca element vestimentar), înlocuia "stilata" şapcă doar în situaţii de protocol sau acţiuni de partid la nivel central, cum calendarul datează din anul 1984, este mai clar ca orice că a fost folosit la Marele Congres de la Bucureşti!!!
Chiar şi după moarte bătrânul comunist, rămâne pentru propria familie un vaşnic necunoscut!
Arătând tuturor membrilor familiei "ciudata" descoperire, s-a hotărât în unanimitate după o partidă de râs cu lacrimi, că defunctul n-ar fi dorit să se dea pălăria, motiv pentru care ea va fi păstrată !!???
Vechiul şifonier, mai depozitatează o sumedenie de haine ale bătrânului....!!!
De câte surprize o să mai aibă parte familia???
Aşa s-a întâmplat şi ieri într-o comună din Teleorman! Bătrâna văduvă a rânduit într-o cameră câteva costume de haine (dovadă că proaspătul dispărut nu fusese orişicine), cămăşi, pantofi, ghete, o căciulă de astrahan (veche întradevăr, dar încă de bună calitate) şi o PĂLĂRIE!
După slujba de binecuvântare, bătrâna, ajutată de către o rudă, au mers acasă la persoanele pentru care pregătiseră hainele şi le-au "împărţit", pentru sufletul răposatului!
Mai spre seară, ginerele dispărutului, căutând prin "camera împărţelii" oarece, descoperă pe o măsuţă, pălăria ce trebuia "împărţită"! Ce să fie oare? Chestionându-i pe cei ai casei, află că din grabă, au uitat pârdalnica pălărie, pe care o vor duce a doua zi "noului destinatar"!!! "E bine şi aşa", îşi spuse ginerică în sinea lui, "important este să o dea omului aşa cum i-au spus!"
Întorcând pălăria şi privind cu atenţie la eticheta fabricantului (deh...curiozitatea ce să-i faci), descoperă în banda de protecţie un calendar!!!
"Ce vechi trebuie să fie calendarul ăsta?", se întrebă curiosul nostru!!! Scoţându-l şi cercetându-l cu atenţie, nu mică-i fu mirarea când acesta, arăta zilele anului 1984....un an important în istoria României (pe atunci RSR), când au avut loc lucrările Congresului XIV al PCR! Defunctul fusese ani mulţi un vaşnic slujbaş al Partidului, nu unul important ci unul de provincie, dar respectat şi apreciat de către oameni!
Posibil să-şi fi ţinut omul evidenţa activităţilor (care nu erau puţine pe vremea aceea) şi avea nevoi de un calendar la purtător, nimic anormal, dar totuşi de ce ascuns în pălărie??? Probabil ca să fie sigur că nu-l uită pe undeva, având în vedere că pălăria era un element vestimentar caracteristic în rândurile activiştilor partidului! Întorcând calendarul pe partea cealaltă, totul deveni clar ca lumina zilei cu privire la locul de păstrare al calendarului! Cu adevărat, acolo-i era locul, fiindcă şturlubaticul calendar era destinat (datorită imaginii de pe cealaltă parte) doar lui... !!! Iat-o:
Câte zile oare i-a ţinut de urât bătrânului tânăra "calendaristă", atunci când trebuia să stea departe de casă plecat cu săptămânile la Plenare şi Congrese ??? Cum pălăria (ca element vestimentar), înlocuia "stilata" şapcă doar în situaţii de protocol sau acţiuni de partid la nivel central, cum calendarul datează din anul 1984, este mai clar ca orice că a fost folosit la Marele Congres de la Bucureşti!!!
Chiar şi după moarte bătrânul comunist, rămâne pentru propria familie un vaşnic necunoscut!
Arătând tuturor membrilor familiei "ciudata" descoperire, s-a hotărât în unanimitate după o partidă de râs cu lacrimi, că defunctul n-ar fi dorit să se dea pălăria, motiv pentru care ea va fi păstrată !!???
Vechiul şifonier, mai depozitatează o sumedenie de haine ale bătrânului....!!!
De câte surprize o să mai aibă parte familia???
Nu-i adevarat! Pastra calendarul pentru diverse masuratori. Uite acolo ca avea centimetru. :P
RăspundețiȘtergere