Cetățeanul Jouseph Hamza Babak Huseim de pământ din comuna Mogadishu districtul Somalia - AFRICA, de mic a arătat talent în mânuirea lemnului, fie că era vorba despre cioplirea sau rotunjirea lui, fie că-l utiliza în lupta de supraviețuire în conflictele dintre satele și comunele somaleze!
Cum talentul nu trebuie pierdut, a urmat școli înalte (cu mai multe etaje) și s-a făcut arhitect și restaurator de colibe!
Deoarece țara lui natală (patria lui dragă), nu-i putea oferi o perspectivă în a-și valorifica talentul nativ, a găsit de cuviință să emigreze într-o țară cu mai mult potențial! Așa a ajuns el să se stabilească în minunata BURUNDI!
După ani buni de muncă, a început să cumpere tot felul de ”coșmelii” lăsate-n paragină, pe care le-a reintegrat în circuitul turistic local! Dorea mai mut, mult mai mult de aceea s-a gândit să achiziționeze ceva mai ”țărănesc”, mai rustic, adică ceva vechi...!
Așa ajunse Huseim să cumpere câteva ”căsoaie” printr-o țară de lumea a treia pe nume Franța, unde-i uimi pe membri comunității tribale cu talentul său de a face căsoaia așa cu a fost odată!
Nu se opri aici și mai căută el ceva care să-i placă și după multe și chinuitoare scotociri, găsi un ditamai căsoiu, dar unde se aștepta mai puțin: în țara unde curge lapte și miere, unde căprioara așteaptă să fie vânată, pulpa dreapta spate oferind-o ... toată, în țara care a plătit fără să cârtească datoria SUA către Somalia, țara lui natală! Ați ghicit tocmai de România vorbeam!
Se apucă tribalul nostru somalez să refacă conacu, numai că autoritățile de acolo îi dădură câteva ”mâini” de ajutor! Ca să nu se plictisească în pustietatea aia, îi trimiseră la marginea moșiei pe câțiva băștinași ”autohtoni” să-și ridice și ei câteva colibe, să aibă ”arhitectu” vecini cu care să vorbească, să se râdă ca să nu se plictisească!
Băștinașii bucuroși de noul vecin, îi mutară gardu și-i ocupară din pământ, și dacă omu tot se ocupa cu construcția și renovarea, îi împrumutară cu caracter temporar toate sculele de lucru, iar cu caracter permanent materialele de construcție! Păi cu ce să-și ridice coliba, nu...???
Se plânse somalezu la șefii tribului, dar când fu să-i pedepsească pe ”vecinii” cu împrumutatu, ăștia veniră cu toată șatra (adică toată familia) de copii, care chirăiau și se plângeau și se tânguiau, încât arhitectu-restaurator și-a pus mâinile-n cap și s-a lăsat păgubaș!
Așa om ca Huseim mai rar, harnic, darnic dar mai ales ... filantrop!
Dacă lui viața ia dat de ce să nu-i lase și pe ăștia care n-au, să-i fure din avut???
În fond și la urma urmei și-a luat conac în cea mai tare țară ..., ce pretenții putea să aibă?
Trăiască SOMALIA, BURUNDI și căprioara!
*Această poveste este un pamflet, inspirat după fapte reale!
Povestea adevărată o puteți citi aici:
http://casedeepoca.wordpress.com/2012/11/06/stiri-de-la-conacul-casota/?fb_action_ids=300004610126864&fb_action_types=og.likes&fb_source=other_multiline&action_object_map=%7B%22300004610126864%22%3A348461815250216%7D&action_type_map=%7B%22300004610126864%22%3A%22og.likes%22%7D&action_ref_map=%5B%5D
Cum talentul nu trebuie pierdut, a urmat școli înalte (cu mai multe etaje) și s-a făcut arhitect și restaurator de colibe!
Deoarece țara lui natală (patria lui dragă), nu-i putea oferi o perspectivă în a-și valorifica talentul nativ, a găsit de cuviință să emigreze într-o țară cu mai mult potențial! Așa a ajuns el să se stabilească în minunata BURUNDI!
După ani buni de muncă, a început să cumpere tot felul de ”coșmelii” lăsate-n paragină, pe care le-a reintegrat în circuitul turistic local! Dorea mai mut, mult mai mult de aceea s-a gândit să achiziționeze ceva mai ”țărănesc”, mai rustic, adică ceva vechi...!
Așa ajunse Huseim să cumpere câteva ”căsoaie” printr-o țară de lumea a treia pe nume Franța, unde-i uimi pe membri comunității tribale cu talentul său de a face căsoaia așa cu a fost odată!
Nu se opri aici și mai căută el ceva care să-i placă și după multe și chinuitoare scotociri, găsi un ditamai căsoiu, dar unde se aștepta mai puțin: în țara unde curge lapte și miere, unde căprioara așteaptă să fie vânată, pulpa dreapta spate oferind-o ... toată, în țara care a plătit fără să cârtească datoria SUA către Somalia, țara lui natală! Ați ghicit tocmai de România vorbeam!
Se apucă tribalul nostru somalez să refacă conacu, numai că autoritățile de acolo îi dădură câteva ”mâini” de ajutor! Ca să nu se plictisească în pustietatea aia, îi trimiseră la marginea moșiei pe câțiva băștinași ”autohtoni” să-și ridice și ei câteva colibe, să aibă ”arhitectu” vecini cu care să vorbească, să se râdă ca să nu se plictisească!
Băștinașii bucuroși de noul vecin, îi mutară gardu și-i ocupară din pământ, și dacă omu tot se ocupa cu construcția și renovarea, îi împrumutară cu caracter temporar toate sculele de lucru, iar cu caracter permanent materialele de construcție! Păi cu ce să-și ridice coliba, nu...???
Se plânse somalezu la șefii tribului, dar când fu să-i pedepsească pe ”vecinii” cu împrumutatu, ăștia veniră cu toată șatra (adică toată familia) de copii, care chirăiau și se plângeau și se tânguiau, încât arhitectu-restaurator și-a pus mâinile-n cap și s-a lăsat păgubaș!
Așa om ca Huseim mai rar, harnic, darnic dar mai ales ... filantrop!
Dacă lui viața ia dat de ce să nu-i lase și pe ăștia care n-au, să-i fure din avut???
În fond și la urma urmei și-a luat conac în cea mai tare țară ..., ce pretenții putea să aibă?
Trăiască SOMALIA, BURUNDI și căprioara!
*Această poveste este un pamflet, inspirat după fapte reale!
Povestea adevărată o puteți citi aici:
http://casedeepoca.wordpress.com/2012/11/06/stiri-de-la-conacul-casota/?fb_action_ids=300004610126864&fb_action_types=og.likes&fb_source=other_multiline&action_object_map=%7B%22300004610126864%22%3A348461815250216%7D&action_type_map=%7B%22300004610126864%22%3A%22og.likes%22%7D&action_ref_map=%5B%5D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu